Este infertilitatea o problemă rezolvabilă?

Infertilitatea poate fi definită ca inabilitatea biologică a femeii [pentru că vorbim despre femei, evident] de a produce ovule viabile, dar şi de a duce o sarcină la termen.

Ce cauzează infertilitatea?

Nu o să insist prea mult pe cauzele infertilităţii, pentru că fiecare om este diferit şi fiecare organism poate să reacţioneze diferit la anumiţi stimuli. Sunt nenumărate cauze posibile şi chiar dacă te uiţi pe o listă şi constaţi că eşti perfect sănătoasă, că duci un trai cât se poate de sănătos, te fereşti de alimente nesănătoase, de poluare, tot ai o „şansă” să nu poţi rămâne însărcinată. Cred că nici o femeie nu este ferită de riscul infertilităţii. Putem, cel mult, să scădem „şansele”.

De ce nu mai facem copii?

După ce mi-am luat permisul de conducere, m-am simţit liberă, chiar dacă nici acum nu sunt 100% sigură pe mine să conduc singură. De când mi-am luat maşină, am senzaţia că pot pleca oriunde, la orice oră, iar asta mă face să mă simt mai liberă ca oricând. Probabil că aşa s-au simţit femeile atunci când li s-a dat voie să meargă la şcoală şi mai apoi să aibă o carieră. Ce sentiment înălţător trebuie să fi fost să ştie că nu mai depind financiar de părinţi şi apoi de bărbat, că nu mai sunt condamnate să stea doar la cratiţă şi să spele haine până la sfârşitul vieţii lor!

Tocmai această eliberare a femeii din „jugul” căsniciei a dus la o reducere a fertilităţii, precedată şi de o reducere a căsătoriilor. Tranziţia fertilităţii s-a realizat, în prima fază, prin amânarea căsătoriei şi creşterea ponderii celibatului definitiv, iar cea de-a doua prin limitarea fertilităţii căsătoriilor. Această evoluţie a nupţialităţii este legată de condiţia femeii, prin prelungirea perioadei de şcolarizare care determină creşterea vârstei la căsătorie, prin creşterea rolului ei în societate printr-o activitate economică, devenind independentă economic. Are loc o fază nouă în tranziţia fertilităţii caracterizată prin planificarea momentului venirii pe lume a copilului în funcţie de opţiunile părinţilor. Nu o spun eu, o spune un studiu publicat de Institutul Naţional de Statistică.*

Din acelaşi studiu aflăm că în România, factorii de scădere a fertilităţii, începând cu 1991, nu sunt alţii decât cei care, încă din anii ’60 – ’70, au declanşat reculul masiv al fertilităţii în aproape toate ţările europene dezvoltate. În condiţii de progres economic şi social constant a avut loc emanciparea femeii şi participarea crescândă a acesteia la activităţi economice, mobilitatea socială în creştere, costul ridicat al creşterii copilului, reducerea funcţiei economice a copilului şi îndeosebi a rolului său în securitatea economică a persoanelor vârstnice, apariţia mijloacelor contraceptive moderne şi alţi factori. Decalajul de timp în cazul ţării noastre se explică doar prin efectele politicii  pronataliste forţate a vechiului regim.

Evoluţia viitoare a fertilităţii rămâne o mare necunoscută, dar redresarea ei reprezintă singura opţiune capabilă să ducă la ameliorarea situaţiei demografice a ţării şi la stoparea declinului demografic în viitor.

Nu mai facem copii pentru că suntem egoişti, comozi, adolescenţi întârziaţi şi nu în ultimul rând, pentru că suntem prea ocupate cu munca, astfel că nu ne mai rămâne timp şi pentru viaţa de familie. Şi dacă nu suntem aşa cum am scris mai sus, suntem prea îngrijoraţi că nu vom avea suficienţi bani ca să le oferim copiilor noştri un viitor aşa cum îl visăm noi pentru ei. Încă de la naştere, un copil acaparează mare parte a bugetului unei familii şi până spre 20 de ani, el va fi o „povară” financiară pentru părinţi, ca un credit ale cărui rate par să nu se mai termine niciodată. Câţi dintre tinerii de 25-30 de ani din zilele noastre pot spune, cu mâna pe inimă, că sunt pregătiţi din punct de vedere financiar să aibă unul sau doi copii?

În general, după 30 de ani cam ştii unde te situezi în ierarhia socială. Abia atunci începi să te gândeşti că ai deja un loc de muncă stabil şi probabil o casă pentru care vei plăti până aproape de pensie, deci ce-ţi mai lipseşte? Un urmaş, un omuleţ căruia să-i laşi toată agoniseala, cineva care să dea sens existenţei tale.

Problema cu femeile care se gândesc la copii abia după 30 de ani este că probabilitatea de a rămâne însărcinată după această vârstă scade continuu. Cu cât amâni momentul în care vei fi dispusă să renunţi – fie şi temporar – la carieră, la viaţa socială, la ceea ce ştii că înseamnă viaţa ta şi să te dedici unui copil, cu atât îţi scad şansele de a deveni mamă. Să nu credeţi că aş critica pe cineva, şi eu sunt în aceeaşi situaţie: am amânat cam prea mult momentul şi mi-e tot mai greu să mă „văd” mamă. 

După vârsta de 35 de ani, femeile devin tot mai puţin fertile. La această vârstă, 94 la sută dintre femeile care au o viaţă sexuală regulată rămân însărcinate după trei ani de încercări. La 38 de ani, procentajul femeilor care rămân însărcinate scade la 77 la sută, conform NICE, autoritatea britanică în domeniul sănătăţii.**

Copii mai puţini, de preferinţă unul, şi aduşi pe lume la o vârstă mai ridicată devine regula care guvernează comportamentul reproductiv al tânărului cuplu într-o societate ce adoptă rapid sistemul de valori şi atitudini al ţărilor dezvoltate.

Ce ai de făcut dacă îţi doreşti un copil?

Incidenţa naşterilor premature în România este de cel puţin 7,5% – unele surse afirmând că ar putea să se apropie de fapt de 12% – mai ridicată decât în Uniunea Europeană, unde procentul este de 7,1%. Costurile îngrijirii unui prematur sunt considerabile şi foarte probabil subestimate, cu impact substanţial asupra bugetului sistemului de sănătate şi asupra familiei.

Fie că îţi doreşti să rămâi însărcinată, fie că eşti însărcinată şi te temi pentru siguranţa sarcinii, din fericire există soluţii.

Progesteronul natural are proprietăţi dovedite de a inhiba contracţiile uterine, efect util atunci când există risc de declanşare prematură a contracţiilor uterine şi naştere prematură. În plus, progesteronul natural are un profil de siguranţă bine documentat pentru primul trimestru al sarcinii, susţinut şi de utilizarea continuă de mai mult de 11 ani în infertilitate ca suplimentare zilnică în ciclurile de fertilizare in vitro.

Progesteronul este un compus folosit de foarte mult timp pentru susţinerea sarcinii. Odată cu evoluţia medicinii, a evoluat şi forma de administrare a progesteronului. Rolul progesteronului este de a favoriza nidaţia ovulului fecundat şi gestaţia. Progesteronul modifică proprietăţile vasculare şi chimice ale mucoasei uterine pentru a o face propice implantării oului în uter.  Progesteronul natural sau derivaţii săi de sinteză, din care există mai multe tipuri, sunt ulilizaţi pentru prevenirea riscurilor de falsă naştere, precum şi în tratamentul substitutiv al menopauzei şi în tratamentul tulburărilor menstruale.***

Un medicament care le poate fi de ajutor femeilor ce urmează un tratament pentru infertilitate este Lutinus. Medicamentul este disponibil sub formă de comprimat vaginal care conţine hormonul sexual feminin natural numit progesteron. Lutinus este destinat femeilor care au nevoie de un surplus de progesteron în timpul tratamentului din cadrul unui program de tehnici de reproducere asistată [TRA]. Atenţie, nu este un medicament pe care să vi-l administraţi singure, pentru că tratamentul se începe în ziua extragerii ovulului, iar medicul vă va spune exact când să începeţi tratamentul.

* Evoluţia natalităţii în România, studiu publicat de INSS
** NICE
*** Ce este progesteronul?