Am ajuns, oficial, la vârsta la care somnul bun de peste noapte nu mai rezolvă orice durere. Pentru că da, am cam avut norocul ăsta, de a putea rezolva orice cu un somn de 8-10 ore.
După două zile de efort, azi noapte am ajuns acasă obosită, cu o durere cruntă de picior (din șold până în genunchi) pe care am ameliorat-o cu un Ketonal Duo, am făcut un duș și m-am culcat cu părul ud într-un prosop.
Azi dimineață m-am trezit pe jumătate moartă, de abia m-am târât până la baie și să îmi usuc părul. Toată ziua am zăcut, mă uit cu frustrare la orice obiect pe care care nu pot să îl ridic, la mizeria de pe jos pe care nu o pot curăța și să știți că și scrisul pe telefon e greu. Am febră musculară la degete, încheieturi, la gât, la spate, în principiu sunt o febră musculară ambulantă.
M-am și documentat:
„Durerea musculară tardivă apare la circa 8-24 de ore după antrenament și atinge intensitatea maximă la 24-72 de ore. Ulterior, se diminuează treptat și dispare complet la circa 3-5 zile. Sunt situații în care durerea musculară dispare mai repede sau durează până la șapte-opt zile”.
Avea dreptate Seinfeld când zicea că corpul omenesc e greu de întreținut, costă mult și are nevoie de mentenanță completă (și continuă). E cu atât mai distractiv când treci de 40! Tot mersul meu pe jos e fix zero cand implic alte grupe musculare în efort… Fgm 