„F” de la fals

Oameni falşi. Nu sunt neadevăraţi, ci prefăcuţi, făţarnici, ipocriţi, după cum zice Dexu’. Îi întâlnim peste tot, chiar dacă unii dintre noi nu au „radarul” pornit pentru a-i depista cu uşurinţă.

Eu am ghinionul, nu ştiu cum naiba, de a da peste femei de-astea. Ori am eu o doză de masochism, care mă împinge, în primă fază, spre ele, mă face să le admir pentru felul în care dau din coate ca să ajungă acolo unde-şi doresc. Poate că într-o viaţă anterioară am fost şi eu o femeie „puternică” aşa cum sunt fufele astea peste care dau eu, şi o mică parte din mine mă face să-mi doresc să fiu iarăşi aşa.

Numai că nu sunt, nu am cum să fiu. N-am călcat niciodată pe cadavre – cel puţin nu în viaţa asta – şi nu sunt genul de om care să facă orice ca să-şi atingă scopul. Îmi place să cred că nu m-am folosit de oameni, iar dacă a simţit cineva vreodată asta, îmi cer scuze. Îmi cer scuze pentru că nu mă doare gura – sau mâna, în cazul de faţă – să o fac atunci când ştiu că am greşit şi pentru că nu mi se pare că ar fi sub demintatea mea. Nu, scuzele nu sunt pentru oameni slabi.

Am cunoscut cândva o femeie care s-a folosit de faptul că o admiram şi că îmi doream să ajung ca ea – deh, eram tânără şi prostuţă. A profitat de bunătatea mea şi mi-a folosit timpul, cunoştinţele, abilităţile, după care, când s-a spart balonul de săpun în care trăiam şi mi-am dat seama că nu am fost decât jucăria ei, o unealtă de care s-a folosit până când nu a mai fost nevoie, am mers pe căi separate. Din fericire [uite un cuvânt care ar fi fost mai potrivit pentru articolul ăsta], n-am mai întâlnit-o de câţiva ani buni şi mi-e foarte bine aşa.

Cum numai mie mi se putea întâmpla, următoarea „prietenă” era o copie aproape fidelă a primei „femei puternice”; v-am spus eu, ceva mă atrage spre ele! Prietenia a durat atât timp cât ea avea nevoie de ceva de la mine, pentru că eu mi-am păstrat mereu cerinţele la minimum. În general nu cer mult într-o prietenie şi am tendinţa să ofer mai mult decât e cazul. Nici nu trebuie să fii prea deştept ca să miroşi oportunitatea şi să mă prosteşti, e atât de simplu!

Ultima care a reuşit să mă fraierească a plecat în alt oraş cu coada între picioare, ea ştie din ce motive. Eu am luat de bune toate necazurile şi probleme pe care ea mi le înşira, ea a profitat cât a putut de bunătatea mea. Din nefericire pentru ea, când i s-a spart bula de săpun a împroşcat cam multă lume în jurul ei şi a fost nevoită să-şi ia tălpăşiţa.

Şi cu asta încheiem capitolul „Ia-o pe Denisa de fraieră, e atât de bună încât n-o să-şi dea seama”. Am mai spus-o o dată pe blog, zilele în care Denisa lucra pe bani de ţigări şi-un zâmbet s-au încheiat. Denisa a avut întotdeauna bani de ţigări, are şi acum, iar dacă vreţi să beneficiaţi de serviciile ei – dizainţ, corectură, articole pe blog etc., tre’ să plătiţi. Cu bani, că ultima dată când am întrebat, ăştia de la asociaţie, eON Gaz şi Enel nu primesc nici zâmbete şi nici vorbe bune la plata facturilor. Ce chestie…

sursa foto