Film: Lion (Saroo: Drumul spre casă) (2016)

Nu eram foarte hotărâtă să mă uit la filmul ăsta, pentru că se anunța a fi o dramă lacrimogenă încă din trailer. Dar întrucât epuizaserăm deja comediile disponibile, am decis să vedem Lion, tradus în română Saroo: Drumul spre casă.

Personajul principal este un băiețel indian care se rătăcește și deși asta nu reiese din trailer, o bună parte din film este făcută de micuțul actor Sunny Pawar, de o mie de ori mai simpatic decât Dev Patel (pe care s-ar putea să îl știți din The Newsroom, era geek-ul care înțelegea Internetul, spre deosebire de dinozaurii care respirau doar TV). Noi am crezut că rolul îi este dedicat lui Dev Patel, dar de fapt primele ~40 de minute din film îi aparțin micului indian.

Saroo este unul dintre milioanele de copii indieni crescuți în sărăcie, la limita subzistenței, de o mamă singură, care își rupe spatele cărând pietre (la propriu) pentru a-i întreține pe cei trei copii: Guddu, Saroo și Shekila. Într-o seară, fratele lui mai mare se lasă înduplecat de Saroo și îl ia cu el în orașul în care lucrează (tot cu cârca). Adormit și obosit, Saroo rămâne în gară să își aștepte fratele, dar când se trezește, gara e pustie, lucru neobișnuit, în contrast cu ce a fost prezentat până în acel moment. Curios, se urcă într-un tren luminat, pentru că gara era întunecată și înfricoșătoare. Strigă încontinuu numele fratelui său, când trenul pornește… și nu se mai oprește decât după 1.600 de kilometri. Un copiluț de cinci ani, singur în gara din Calcutta, vânat de oameni mari care fură copii, aproape leșinat de foame, merge la un birou de relații cu clienții în încercarea de obține ajutor, dar nimeni nu îi vobește limba (el știa doar hindi/hindusă, iar în Calcutta aparent se vorbește bengaleză). Rătăcește timp de câteva luni, este luat de o femeie care vrea să îl vândă, reușește să fugă, într-un final este instituționalizat și de acolo este adoptat de o familie de australieni.

Flash forward 20 de ani. Tânărul Saroo, un bărbat de 20 și ceva de ani, reintră în contact cu cultura indiană, prin intermediul unor prieteni indieni. Încet, încet, își aduce aminte frânturi din copilăria lui „din altă viață”. Este consumat de dorința de a-și regăsi familia din India și câțiva ani nu face decât să încerce să regăsească micul cătun în care a copilărit. Cu ajutorul Google Earth, reușește… dar de aici vă las să descoperiți voi ce se întâmplă.

Nu mi-a plăcut în mod deosebit cum a jucat Dev Patel (care a debutat cu rolul din Slumdog Millionaire), mi se pare că nu a reușit să dea credibilitate personajului așa cum a făcut-o ăla micu’, de exemplu. Sau poate că așa era rolul, de tânăr supărat pe toți pentru drama copilăriei lui. Chiar și-așa, am plâns la sfârșitul filmului. Nu ai cum să nu verși o lacrimă!

Ceea ce dă și mai multă greutate acestui film este faptul că e bazat pe fapte reale. Și nu „bazat” pe fapte reale, cum sunt multe filme din zilele noastre. Saroo Brierley chiar există, iar povestea lui este cât se poate de adevărată. Mi se face pielea de găină când mă gândesc…

La sfârșitul filmului, un text informează că 85.000 de copii din India se pierd în fiecare an. Vă dați seama ce înseamnă asta? 85.000 de posibile drame. Eu mi-am amintit, cu ocazia acestui film, că atunci când eram mică, deși locuiam într-un oraș mic și într-o comunitate relativ închegată, ai mei m-au învățat care mi-e numele complet, adresa, orașul în care locuiesc, numele părinților și unde lucrau ei.

Și mai sunt concluzii pe care le-am tras din acest film, dar vă las și vouă plăcerea de a nu merge în sala de cinema știind deja totul despre el.

Trailer LION / SAROO: DRUMUL SPRE CASĂ

Nota 9 din 10, este un film pe care nu îl uiți ușor.