Așa de mult mi-ar plăcea să existe o firmă de curierat, UNA SINGURĂ, care să nu îmi răpească bucuria primirii unui cadou!
Mi-ar plăcea să nu trebuiască să inhalez fumul de țigară al curierului care nu are chef să urce două etaje, „că io-s cu duba, știți, și nu am unde parca” (avea unde). Sau să nu trebuiască de fiecare dată să explic cinci minute unde e blocul ăla și la sfârșit să aud: „No haideți jos că ajung în două minute!”. Și să nu fiu certată că nu înțeleg de ce livrarea se face în curtea blocului și nu în fața ușii, când el, Curierul, mereu are câte o problemă: nu i se încuie ușa, nu are loc de parcare, se grăbește foarte tare.
S-a „stricat” și Fan Courier. :( Era firma de curierat preferată, de când unui curier obraznic i-a luat locul Paul, curierul care a știut să sfințească locul, cu adevărat. Până când Sebi a scris de bine despre el și Paul a fost promovat, a fost perfect. Apoi a fost bine, lui Paul i-au luat locul alți și alți curieri cu bun simț.
Acum, m-am trezit din nou în telefon cu un curier fără chef de muncă. În prima zi, nu i-am răspuns eu la ora la care mă sunase. L-am sunat mai târziu și mi-a zis că îmi va aduce coletul peste vreo două ore, când pleacă „pe extern”. Am tot așteptat, dar în ziua aia nu m-a mai sunat. A doua zi, a luat-o de la capăt. I-am răspuns, mi-a zis că nu știe „unde vine blocul ăsta”. Ca de fiecare dată, am fost săritoare și i-am explicat exact unde vine blocul și unde trebuie să vină el ca să găsească blocul. După care, ca de fiecare dată, m-a lovit cu: „No bine, haideți în două minute, că eu ajung imediat. Coborâți, vă rog”.
„Aș prefera să urcați dumneavoastră”, zic. „Da, numa că n-am unde parca, știți?”. „Aveți unde”, insist. „Este toată parcarea goală de când au spart-o ăștia cu lucrările”. „Da, numai că io vin cu duba…”. „Bine, lăsați că o să cobor eu”. Era loc să vină și cu autobuzul – nici măcar n-ar fi fost primul!
Am coborât. Chiar a ajuns în două minute. A ieșit din mașină (unii nici nu coboară de la volan) și s-a chinuit câteva zeci de secunde bune să îmi dea la semnat formularul. Avea un pix în buzunar, dar mâinile îi erau ocupate – una cu coletul și alta cu țigara. Păi nu? Iar eu a trebuit să stau și să inhalez fumul lui de țigară, clipe în care am realizat că de-aia nu voia el să urce – nu e profi să apari la ușa omului cu țigara-n gură, dar dacă te dai jos din mașină cu țigara deja aprinsă, ce să-ți mai și zică?
În fine… vreau o firmă de curierat, UNA SINGURĂ, care să livreze – la propriu și la figurat. Se poate? Știu că DHL sunt profesioniști până-n măduva oaselor, dar ei sunt în altă ligă… la ce tarife practică.
Also, nu-mi mai recomandați TNT. Despre TNT am mai scris, pe ici, pe colo, dar niciodată la mine pe blog, că sunt foarte OK – în sensul că pe net au o imagine impecabilă, fac campanii jucăușe cu bloggeri, fac livrări speciale (mai livrează bloggeri dintr-o parte în alta, mi-au livrat și mie virșli până hăt, la București etc.), au inclusiv un serviciu tare mișto, despre care am citit la Manafu, prin care aproape oricine poate deveni curier de ocazie, cu condiția să aibă pașaport și disponibilitate de a călători în, să zicem, New York, în sistem last minute.
Problema cu TNT este în teritoriu. Chiar dacă tu pe net dai de niște oameni de comunicare absolut senzaționali, realitatea din teren bate orice „film”. Realitatea din teren este că omul lor îți spune, foarte jovial, că te așteaptă să cobori. Nici vorbă să urce. Omul lor te tutuiește chiar dacă nu îl știi decât de la… primit colete. Omul lor, deși te cunoaște, te cheamă la „raport” și te tutuiește, nu poate să facă o excepție atunci când îi spui că ești plecat în concediu și că trimiți pe cineva din familie să îți ridice coletul. Nu, nu, nu poate să facă excepții și dacă nu cobori, el îți trimite coletul înapoi. Dar nu sunt în oraș, pricepi? Nu mă interesează.
Eu am fost client („distribuitor”) Oriflame până la fazele astea cu TNT. Îmi comandam o dată la aproximativ două luni un număr de produse deloc de neglijat. Mi-am umplut baia cu produsele lor, pentru că îmi plăceau și mereu „vânam” reducerile, mai ales la parfumuri. Mi s-a întâmplat o dată să nu pot ridica produsele pentru că eram plecată atunci când a venit TNT-ul cu ele și nu a vrut să le dea altcuiva, așa că pur și simplu am renunțat complet să mai cumpăr produse Oriflame, pentru că alternativa ar fi fost să mă duc eu după ele undeva, la vreo câțiva kilometri de mine, în celălalt capăt al orașului. Am ales să nu. Cei de la Oriflame m-au lăsat să plec de parcă n-aș fi existat. Fie sănătoși.
Una e imaginea online a unei firme, alta e realitatea din teren. Poate că legea spune că este interzis fumatul în mașinile de serviciu, dar cine s-o și pună în aplicare? Cine să știe că un curier fumează în mașină și de-aia nu urcă să livreze coletul, ca să nu își stingă țigara abia aprinsă? Cine să verifice dacă livrările speciale se fac așa cum trebuie sau curierul, plictisit, îți zice că nu știe despre ce-i vorba și nici nu-l interesează, el a fost trimis de la Deva ca să ridice un colet.
Sau poate am eu ghinion, naiba știe. Până la urmă, dacă un om a avut doar experiențe plăcute cu TNT, o să creadă că sunt eu razna. La fel cum mi se părea mie că oamenii care zic de nașpa despre Fan sunt doar răi… că Fan Courier era cea mai tare firmă de curierat. Era…
P.S. Pe Facebook, lumea s-a inflamat și am fost întrebată (retoric) dacă mie mi-ar conveni să livrez câte 120 de colete pe zi și să urc și să cobor atâtea și atâtea etaje. NU AM ZIS CĂ AR FI O MESERIE UȘOARĂ! Dar dacă te-ai angajat să o faci, nu uita că ești imaginea firmei care te plătește. Sigur, nici firma nu ar trebui să uite asta și să te plătească în așa fel încât să nu-i faci numele de rușine…
Foto: Delivery, de la Shutterstock
Reclamatii, domnitza! Sau sa ii zicem feedback! cand o sa primeasca zeci de reclamatii ca angajatul isi bate joc, atunci lucrurile vor fi mai bune! Pt ca evident, cei de la angajari si sefii habar nu au ce face Paul pe teren.
Paul era ăla bun. Ăsta e unul nou și nu-i prevăd viață prea lungă, dacă tot așa livrează.
Prin urgent curier am avut de primit un colet. Firma expeditoare a scris la destinatar doar firma la care lucrez eu, ca am dat livrare la serviciu. Au omis sa scrie numele meu si nr de telefon. Curierul a incercat sa livreze in orb de 3 ori si nu reusea ca trebuia achitat transportul si nimeni de la receptie nu accepta coletul. Nu s-au gandit sa sune la firma expeditoare si sa ii traga de urechi.
@parintele: Oh, zilele trecute mi-a venit un colet și m-a sunat curierul, parcă DPD, era nedumerit, „că nu scrie decât strada și numărul aicea”. I-am explicat frumos unde să vină, ce bloc, ce etaj, ce apartament, a venit, a plecat, mă uit pe cutie.
Adresa mea era trecută în două locuri – de asemenea natură sunt formularele firmei de curierat, nu a trecut expeditorul de capul lui adresele aiurea. Iar el trebuia să știe unde anume tipărește firma lui adresa completă, nu? Ei, se pare că nu.
Ai pus punctul pe i. Noua ne lipseste metoda prin care sa transmitem acest feedback. Si apoi certitudinea ca se intampla ceva. Suntem satui de ,,corb la corb nu-si scoate ochii”. Degeaba am reclamat ca m-a sunat curierul dimineata si nici dupa doau zile nu a mai ajuns. Pe formular scria ca nu am raspuns. Noroc ca am avut pe telefon inregistrarea convorbirii si l-am reclamat. Acum, daca a patit ceva sau nu… e vina sefilor lui. iar reprosurile de tarabagii nici nu le mai remarc, ii intreb de ce stau acolo.
Ai perfecta dreptate, Denisa, ei trebuie să știe unde anume tipărește firma lui adresa completă fara sa ii mai dai tu informatii suplimentare.
Da, păi degeaba am eu dreptate. :)
Lasa, ca si DHL ala profesionist pana in maduva oaselor m-a plimbat in tot orasul dupa un plic. Mai mult, a vrut sa imi traga si o teapa cu vama. Aaaaa, reclamatia? Nici un raspuns. Asa ca, cel putin in Cluj, mars de la usa mea.