Nu eram sigură până acum, dar aşa este: fotbalul e mai mult afacere decât sport. Pentru că dacă nu era aşa, aveam sponzorizate şi sporturi ca atletismul, judo, gimnastica, însă aici performanţa se vede mai rar, iar munca este asiduă pe toată perioada vieţii sportivului.
Recepţionăm zilnic ştiri: Alina Dumitru – medalia de aur la judo, Sandra Izbaşa a reuşit să câştige aurul în proba de sol din cadrul concursului olimpic de gimnastică de la Beijing, România a cucerit medalia de bronz la canotaj, la proba 8+1, a treia medalie de aur – Constantina Diţă Tomescu, Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu au câştigat detaşat finala probei de canotaj 2 rame, Ana Maria Brânză – medalie de argint la spadă, echipa de gimnastică – medalie de bronz şi mai sunt zile…
A auzit cineva până acum de aceşti medaliaţi ai lumii? Sunt români şi de câte ori văd pe o etichetă de bere, pastă de dinţi sau altele sloganul că o parte din banii încasaţi se duc la olimpicii noştri, cumpăr produsul chiar dacă nu am nevoie de el, mai bine îl fac cadou, dar ştiu că am pus şi eu o picătură în paharul sărac al sportului românesc de performanţă. Sunt sigură că marii patroni ai echipelor de fotbal beau bere germană, nu se bărbieresc şi nici nu se spală pe dinţi folosind produsele de care am scris înainte.
Este impresionantă povestea Constantinei, care era considerata „expirată” de către unii şi iată ce luptatoare formidabilă este! Cinste ei! Mă tot feresc să dau nume de patroni de fotbal, dar ce mândri erau acum unii dintre ei dacă aceşti sportivi români ar fi fost păstoriţi de gratitudinea lor financiară! Asta era o reclamă adevărată şi aducea capital de imagine oricărui om de afaceri care ar fi investit în sport, fără să aştepte profit imediat.
Avem vreo echipă de fotbal pe locul întâi în lume? NU. Dar în Europa? NU. Însă avem maratonişti, gimnaste, spadasini, canotori, primii în lume, numele lor sunt pe buzele tuturor americanilor, chinezilor, japonezilor etc. Dar mai ales unii vor auzi pentru prima dată în viaţa lor că există România şi ăsta nu-i lucru puţin!
– publicat în Iaşi Plus.
un articol foarte frumos si cu adevarat merita citit poate chiar si de patronii sportivi:) mai putin de Becali, nu e nevoie sa ne faca de ras peste tot :P
E deprimant cand afacerea numita fotbal ne zice la stirile sportive ce masina a cumparat fotbalistul „Cutare” sau unde si-a petrecut vacanta. In schimb cand mergem la vreo competitie (vezi Euro 2008) se mandresc ca nu au luat bataie prea rau. Vai mama lor