Oare v-am zis că-mi petrec mult timp în baie? Am mărturisit doar că mă fascinează camerele de baie şi că am o obsesie, aceea că trebuie să văd băile din toate locurile prin care trec, dar nu am zis că de fapt şi în baia mea stau destul de mult timp. Nu vă faceţi griji, e curată şi nu miroase urât. Ei, şi cum stau eu, aşa, în baie, cu treburi, îmi vin tot felul de idei, mai ales când sunt sub duş [poate şi pentru că acolo nu am Twitter, blog sau e-mail].
Spre exemplu, azi mă gândeam la modul stupid în care sunt ambalate mostrele de şampon şi balsam. A existat o vreme când şampoanele la plic – Wash&Go, Head&Shoulders, Pantene – se vindeau foarte bine, pentru că oamenii aveau impresia că ies mai ieftin dacă îşi cumpără şamponul „pe rând”; acum, singurele şampoane ambalate aşa sunt mostrele gratuite de prin reviste. Numai în ultimul an am adunat câteva zeci de pliculeţe de tot felul [ai naibii, n-ar băga şi ei un plic cu cinste în revistele alea!], pe care mai apoi le-am donat mamei, care i le-a dat unei prietene ş.a.m.d..
Astăzi, dintr-un imbold pe care nu pot să-l înţeleg, mi-am cumpărat revista Femeia punct. Nu mă înţelegeţi greşit, nu m-am trezit azi dimineaţă cu gândul că trebuie să îmi cumpăr această revistă şi nici nu m-am dus la chioşc să o cer. Am văzut-o prin geamul chioşcului, era dodoloaţă şi conţinea tot felul de prostii. Surpriza a venit când am constatat că nu ştiu ce revistă să cer, pentru că 90 la sută dintre revistele „glossy” arată la fel, iar titlul îi era acoperit de un sticker uriaş pe care scria „Super ofertă, ochelari de soare cado bla-bla-bla”. Aşa că am cerut „revista aia cu ochelari de soare”.
Aşa cum Adevărul sau Jurnalul Naţional raportează vânzări uriaşe, dar de fapt vând DVD-uri şi cărţi la preţuri derizorii, revistele astea glossy, care arată binişor, dar nu spun nimic, se vând pentru „cadourile” oferite. Am văzut genţi, şlapi, şaluri, pareo, costume de baie, ochelari de soare, spray-uri, mini-şampoane, mini-deodorante, rujuri, farduri, creme, mascara, detergenţi, pastile anti-molii, sosuri pentru salate, toate oferite „cadou”. De fapt, cadourile astea, dacă nu-s nişte chinezisme ieftine, sunt mostre de produse cărora li se face, astfel, reclamă. Şi să nu credeţi că o mostră de parfum, şampon, cremă sau de orice altceva ajunge într-o revistă aşa, de capul ei. De obicei, produsele care au mostre într-o revistă beneficiază şi de recomandarea redacţiei sau cel puţin de un advertorial. Şi pentru astea se dau [sau iau, depinde de care parte a… facturii eşti] bani grei. Iar noi, femeile, prostite de nişte ochelari de soare de pitzi, plătim cât nu face revista aia pentru nişte gratuităţi.
Din revistă a zburat un mini-şampon Clear anti-mătreaţă, ceva praf care se pune pe salată şi devine „dressing”, un plic de Vanish care îndepărtează petele şi un pliculeţ cu şampon plus unul cu mască de păr de la Dove. Am hotărât să-mi spăl părul cu şamponul Dove, dar odată ajunsă sub duş, mi-am amintit de ce nu folosesc eu niciodată şampoanele la plic. Eşti sub duş, ai mâinile ude, şi constaţi că plicul ăla nenorocit n-are nici o tăietură, n-a fost crestat nicăieri ca să-l poţi desface mai uşor. Şi începi să te chinui să-l desfaci cu dinţii, într-un final glorios reuşeşti, dacă ai noroc, nu-ţi intră şampon în gură, dar odată turnat în palmă, ai deja mâinile alunecoase, îl scapi pe jos… dezastru!
Toate astea ca, după spălare, să constat că bietul pliculeţ avea un sistem foarte uşor de deschidere. Pff! Măcar cu masca am scăpat uşor, nu am mai tras cu dinţii de pliculeţ. Nu mi-a plăcut că pe el scria în engleză şi spaniolă şi parcă „champu” pentru „cabello debilitado” nu sună foarte bine, în schimb şamponul miroase divin, ca primul săpun Dove scos pe piaţă.
Chiar ieri mă gândeam să-mi iau nuştiu ce revistă pentru că are un DVD cu „Pulp Fiction” dar m-am răzgândit după 2 secunde… Şi m-am gândit apoi că de fapt asta e o strategie: când revista se duce pe râpă, fac ăia ceva şmecherie ca să bage ceva prostie ca să dai tu mai mult pentru revistă; asta ca să-şi scoată ei din pierdere…
De obicei revistele glossy sunt oarecum naşpa… Adică poate sunt 2, maxim 3, care şi-ar merita banii; dar să fim serioşi nivelul ăla de informaţie îl găseşti şi pe bloguri…
Şi ca să argumentez cum trebuie, îl citez pe „prietenul” nostru comun:
„Why should I pay for it? If I apply myself, maybe I can get it for free.”
Singura revistă pe care dau banii e National Geographic, pentru că are poze care nu apar nicăieri altundeva şi informaţii pentru care trebuie să scotoceşti internetul… Şi în plus, aproape în fiecare lună primesc o hartă sau ceva. Uite, luna asta am primit o hartă detaliată a unor munţi din Asia (poate deveni utilă în unele circumstanţe) şi un plic de Autan (dinăla pentru ţânţari), e bun pentru când o să fug în munţi… Astea fără să plătesc dublu…
P.S. Io vreau să văd ochelarii :D
De ce se intampla ca mostrele sa fie mai bune decat produsul cumparat ? Nu e tot un fel de reclama mincinoasa ?
Sincer, eu cumpăr doar BBC Good Food. Nu are cadouri şi nici nu prea gătesc reţetele lor, dar îmi dă idei să fac combinaţii neobişnuite din ingrediente obişnuite. Ăsta e singurul motiv pentru care o cumpăr în fiecare lună, de trei ani. Revistele glossy îţi dau sfaturi de viaţă pe care nu le vei urma niciodată, te mint frumos în fiecare articol şi mai sunt şi pline de reclame.
Tare enervantă a fost revista aia care avea cadou un costum de baie „pentru orice siluetă”, cu slip reglabil şi sutien mic, de parcă toată lumea vrea să îşi lase sânii pe afară ca să pară mai mari.
Daca au ajuns si ProSportul si Gazeta sa isi lipeasca sampoane pe prima pagina,ce sa mai zici…
Stiti cum se spune… reclama e sufletul comertului. :)
eu imi mai cumpar Tabu cateodata. Am motivele mele: P
Nebuloasei i-am facut cado’ o poseta misto de la Tabu.