Garaj Pink Freud, un bar de luat acasă

Săptămâna asta am fost la Timișoara. Și vineri seară am fost convocați [eu, Sebi, Robert și Iasmina Iasomie] de câțiva bloggeri timișoreni în locul lor de întâlnire [așa vreau eu să cred, dacă nu vă întâlniți mereu acolo, nu-mi spuneți, rogu-vă], Garaj Pink Freud.

A fost a doua oară când am mers în barul ăsta și de data asta o să vă spun de ce-mi place așa de mult. În primul rând, atmosfera de acolo – te simți între prieteni chiar dacă nu cunoști pe toată lumea, oamenii sunt prietenoși, puși pe glume și, logic, pe băut.

Apoi, barul e plin de tot felul de obiecte: codul bunelor maniere publicat în 1969 [un an bun pentru publishing, cum a zis Alex Blogu], o cravată cu „motiv” taxi, despre care eram convinsă că are vreo legătură cu Ovi Sîrb – el mi-a spus că dacă vreau eu să cred asta, pot s-o consider un tribut adus lui. Mi se pare corect. Alte obiecte: fotografii vechi, coperți coperte de discuri de vinil, ochelari de babe dezafectați, brățări împletite din ațe, bilețele cu anunțuri de tot felul: „nu cereți muzică”, „halune – 3 leu”, „Crețu e bou” etc.

Pe lângă toate astea, mi-au plăcut canapeaua super-confortabilă pe care am pus stăpânire și, bineînțeles, oamenii care au populat Garajul: Ovi și Corina, Tudor și Bloodie, Alex Blogu, Nebu, Clawd, Milo, Raoul, Horia și, cu voia dumneavoastră, Andrei Crivăț, acum timișorean [!]. Dacă am uitat pe cineva, nu e vina mea, ci a vinului alb demisec. :D

Garaj Pink Freud e un birt atât de fain, încât l-aș lua acasă, cu condiția să vină cu tot cu oamenii care erau acolo vineri seară.

Un mic update: ce mă întrebam data trecută când am fost în Garaj?

Şi încă un update: poze!