Găseşte-ţi motivaţia!

Din ciclul „Femeile întreabă, Marius Nedelcu răspunde”, am selectat două întrebări puse pe site-ul Programului Activia la care doctorul Marius Nedelcu a răspuns scurt, dar foarte la obiect.

• „Cum pot să slăbesc fără sport? Nu îmi place să fac sport, mă plictisesc destul de repede”. [Oana]

„Nu vreau să îţi ofer scurtături pentru că nu sunt de acord cu acest mă plictisesc! Atunci când vrei rezultate trebuie să faci un efort… Găseşte-ţi motivaţia! De ce vrei să slăbeşti, ce ţi-ai propus?”

• Am 41 de ani, 1,68 m şi 64 kg. Aş dori să slăbesc în jur de 10 kg, problema ar fi că nu pot a mă abţine de la dulciuri. Un mic sfat? Mulţumesc!! [Elena]

„Nu există rezultate fără sacrificii! Dacă nu te poţi abţine, nici nu o să slăbeşti… Îţi convine situaţia? Dacă nu, atunci fă ceva în legatură cu asta şi dă dovadă de ceva ambiţie”.

Are dreptate omul: nu poţi slăbi dacă la sală te plictiseşti – am auzit multe poveşti de la oameni care au mers la sală şi nu au slăbit deloc. Nu e suficient să fii prezent la sală ca să începi să dai jos kilogramele în plus. Nu e suficient nici să mergi la sală şi să te învârţi dezorientat printre aparate, trebuie să ştii ce faci, iar dacă nu ştii, poţi ruga pe cineva să te îndrume. Dacă mergi la sală doar ca să faci prezenţa, nu vei slăbi. Dacă te urci pe banda de alergare şi alegi o viteză de „plimbare”, nu vei slăbi. Dacă pedalezi doar până încep să te doară puţin muşchii, nu vei slăbi.

La fel, am constatat că dacă mergi „în recunoaştere” la Zumba, nu transpiri deloc, dar deloc-deloc! Trebuie să te mişti, să sari, să dansezi ca nebuna şi abia când îţi vine să urli „Nu mai pooot!” vei şti că începi cu adevărat să „dai jos”. Până atunci e doar teasing. 

Nu poţi să slăbeşti gândindu-te că proviziile de dulciuri din cămără/dulap/frigider te aşteaptă şi poţi oricând să te întorci la ele. O fată scria, tot pe forumul Programului Activia, că era obsedată de dulciuri pentru că ştia că nu are nimic dulce în casă, dar din momentul în care şi-a făcut provizii, nu a mai simţit nevoia de dulce. Fiecare om este diferit, tu ştii cum îţi funcţionează creierul. Al meu, dacă „ştia” că am ceva dulce şi bun pus deoparte, mă „bântuia” până când dădeam iama în dulciuri. Cu timpul, l-am mai educat şi mă lasă în pace, e drept că încă mai mănânc dulciuri dar nu trăiesc pentru ele şi nu mi se întâmplă nimic dacă sunt plecată de acasă în weekend şi nu mănânc nimic dulce timp de trei zile, de exemplu.

Aşa cum mi-am antrenat creierul să nu mai aibă nevoie de cafea dulce, într-o bună zi o să-i tai de tot raţia de zahăr. Şi mierea e dulce – şi de o mie de ori mai sănătoasă decât zahărul rafinat pe care-l găsim în ciocolata din comerţ -, şi frunctele sunt dulci. E nevoie de timp şi de foarte multă determinare, dar sunt conştientă că va veni şi acel moment.

Totul este să îţi găseşti motivaţia, aşa cum bine zicea Marius Nedelcu. Dacă îţi spui că vei slăbi începând de luni sau din prima zi a lunii, o să tot amâni începerea unui stil de viaţă sănătos, pentru că luni e şi peste două săptămâni, şi peste trei, iar o lună nouă începe cu fiecare dată de întâi. Credeţi-mă, că ştiu, doar sunt regina procrastinării! Odată ce te-ai hotărât să trăieşti sănătos, nu va mai exista cale de întoarcere.