O citesc cu drag pe Raluxa. Este, alături de Tomata, una dintre bloggeriţele mele preferate. Îmi place că abordează tot felul de subiecte la care poate eu nu m-am gândit şi mă face să mă gândesc la multe lucruri şi din punctul altora de vedere.
Sau, pur şi simplu, scrie câte o chestie în stilul Seinfeld: un lucru banal, de care ne lovim în viaţa de zi cu zi, dar la care nu ne gândim deloc sau aproape deloc. Un astfel de subiect l-a reprezentat cel al genelor care cad.
Unde se duc genele şi mai ales de ce se duc? Avem un stoc fix de gene sau ele se regenerează?
No, de când am citit articolul ăsta, am devenit foarte conştientă de faptul că îmi cad genele. Niciodată, dar absolut niciodată nu mi-am făcut probleme că îmi cad genele. Am avut întotdeauna destule, ba chiar prea multe şi prea lungi – ştiu că sunt femei care mă vor urî pentru asta, dar dacă le dau cu rimel mascara, genele mele se arcuiesc atât de mult, încât îmi „zgârie” lentilele ochelarilor. După ce aplic mascara trebuie să aştept un minut, două ca să se usuce, altfel îmi pătez lentilele şi trebuie să le iau la curăţat. Atât de mari sunt genele mele!
Şi multe. Sunt multe şi deci nu mi-am făcut niciodată griji când am văzut că se mai şi duc. Cred că genele, ca toate „smocurile” de păr cu care ne-a binecuvântat natura, sunt regenerabile. Ele continuă să crească şi deci nu trebuie să ne facem griji că vom rămâne cu pleoapele „chele”.
Am citit odată pe undeva că părul şi unghiile sunt celule moarte pe care corpul le elimină. Atâta „ştiinţă” pentru îngrijirea părului, pentru regenerarea firului de păr, pentru unghii „roz şi sănătoase”, şi noi de fapt ne luptăm cu nişte celule moarte pe care corpul le elimină cum ştie el mai bine!
Şi totuşi, chiar dacă problema genelor nu m-a preocupat niciodată, de când am citit articolul Ralucăi, sunt mai atentă la fiecare geană rămasă pe discul demachiant şi la fiecare firicel de păr care se duce în chiuvetă, când mă spăl pe faţă. Vă duceţi, fir-aţi ale naibii să fiţi!
Aşa cum de fiecare dată când merg în supermarket şi vreau să-mi iau un suc la cutie mă gândesc, de când am citit la TVdece, la articolul „Sucul domnesc”, la fel se întâmplă şi cu genele – de câte ori văd una care a căzut, mă gândesc la articolul Ralucăi.
sursa foto
#peblog: Genele care cad, o chestie la care nu m-am gândit niciodată: O citesc cu drag pe… http://t.co/G629NySoRn
Asa-i cu parul si cu unghiile. Produsele care promit chestii revolutionare nu fac de fapt mare lucru. La gene nu m-am gandit niciodata, dar de acuma e probabil sa apara si piticul responsabil cu ele.
si poti sa’ti pui o dorinta :)
Pentru genele care cad – ulei de ricin.
Sa-ti spun cum procedez eu: inainte de a folosi demachiantul ma clatesc mai intai pe fata cu apa calduta, astfel incat rimelul este deja diluat.Dupa demachiere, obligatoriu imi clatesc bine fata si ochii.Servetelele demachiante le folosesc doar pentru o demachiere superficiala a fetei.
Sincer niciodata nu m-am gandit la asta! De ce pica genele sau firele de par, cate pica! E un lucru pe care pana acum nu l-am bagat in seama! Intradevar cand gasesc prea multe fire de par ma ingrijorez, sa nu cumva sa chelesc, dar cam atat! Cat despre unghii pot spune ca le am foarte tari, baiat fiind ma folosesc de el prin diferite activitati, un lucru ciudat am observat: uneori folosesc intaritor, cica sa le mai intaresc putin, o sa devin un vultur, si tocmai cand te astepti sa fie mai tari, sunt mai moi si mi se indoaie mai usor! Am folosit mai multe tipuri de intaritor, multumita prietenei!
Deci chiar nu fac ceea ce promit produsele astea!
Exista solutii pentru gene care sa le hidrateze si vitaminizeze ca sa nu mai cada in numar atat de mare. Pe testate! ;)