Hada onorează Hunedoara. Din închisoare

„HaDa onorează Hunedoara” – ăsta a fost sloganul de campanie a lui Ovidiu Hada, fost primar al municipiului Hunedoara, actualmente codamnat la cinci ani de închisoare cu executare, „cazat” la Penitenciarul din Bârcea Mare, judeţul Hunedoara, la doar câţiva kilometri de oraşul pe care l-a onorat.

Nu ştiam despre emisiunea „Condamnaţii” de la B1TV, am aflat acum, când am urmărit şi înregistrarea în care „invitat” este Ovidiu Hada. Ştiu că TVR2 mai avea o emisiune de genul ăsta, în care toţi puşcăriaşii erau prezentaţi ca oameni amărâţi, care din cauza sistemului revin iar şi iar în penitenciar. Nimeni nu-i vinovat, toţi au fost victimele cuiva. Şi nici fostul primar al Hunedoarei nu face excepţie, a glumit şi el în interviu că ar trebui să ceară o cameră de nevinovaţi. Probabil că fiecare puşcăriaş crede că este nevinovat. Numai că instanţa a decis altfel. Eu nu zic că Ovidiu Hada merită să fie în închisoare; a zis-o un judecător şi cine sunt eu să îl contrazic, nu? 

Ce mi se pare cusut cu aţă albă în povestea „drumului” lui Hada e faptul că după 19 ani de „făcut succes” în America, şi-a amintit brusc de unde a plecat şi, om de afaceri de succes fiind, s-a decis să lase America în urmă şi să vină în România, ca să „onoreze Hunedoara”. Ne-a onorat cu apariţii la TV şi prin urbe din care am concluzionat că nu are toate ţiglele pe casă.

Ultima dată când l-am văzut „live” a fost la Castelul Corvinilor, în cadrul unui eveniment. Sebi stabilise cu mai mulţi cititori ai blogului său să adune „piese” de calculator şi să le asambleze, iar calculatoarele rezultate să fie donate unei şcoli din Hunedoara sau unei instituţii care se ocupă de copii fără posibilităţi materiale. Cât i-a vorbit Sebi, Hada s-a uitat pe pereţi şi înainte să termine de expus ideea, pac, primarul nostru a plecat, lăsându-l efectiv pe Sebi să vorbească singur.

Apoi, când Sebi a scris că are de gând să otrăvească mai mulţi câini maidanezi din Hunedoara care atacau mame, copii, motociclişti şi biciclişti [şi în maşina mea s-au aruncat de vreo câteva ori, în mers], Hada a declarat pentru o ziarizdă ameţită că „omul este bolnav psihic”. Sincer, nu ştiu cine-i mai bolnav cu capul, un om sătul de câinii maidanezi care muşcă din cine apucă sau un om care pleacă din faţa ta în timp ce-i propui să faci, absolut gratuit, un gest pentru oamenii din oraşul pe care îl conduce.

Revenind la motivele lui Hada: el zice că nu i s-a părut corect că Deva este un oraş în care s-au făcut atât de multe [chestii de suprafaţă, asfaltări, sensuri giratorii, panseluţe, o fântână arteziană muzicală etc], în timp ce Hunedoara arăta ca vai de ea. Aşa că a venit el din America, din bunătatea inimii lui, şi a candidat ca să schimbe în bine acest oraş. Spuneţi-mi şi mie, dacă voi aţi avea o viaţă frumoasă în America, dacă aţi avea doi copii – dintre care unul minor – care au crescut şi merg la şcoală acolo, un trai îndestulat, aţi lăsa toate astea, inclusiv o afacere pe care ar trebui s-o conduceţi, ca să schimbaţi în bine oraşul în care v-aţi născut? V-aţi pune viaţa „pe hold” pentru patru ani, timp în care să câştigaţi un salariu de primar, doar pentru oamenii rămaşi în oraş? Eu nu.

Hada a câştigat alegerile pentru că a fost susţinut de preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Moloţ, şi de primarul de atunci al Devei, Mircia Muntean; ambii au apărut atunci pe afişe şi bannere cu sigla PNL, de pe care ne zâmbeau şi ne promiteau că vor face Hunedoara la fel de frumoasă ca Deva. Şi a mai câştigat şi pentru că tatăl lui este un pastor penticostal cunoscut şi apreciat în comunitatea penticostală din Hunedoara. Cunoştinţele mele din presă mi-au spus, la vremea aceea, că tatăl său nu a fost de acord cu candidatura lui. Şi mi-au mai spus şi alte chestii – bârfe, desigur, pe care nu are rost să le reproduc, că nu mă ocup cu bârfitul, eu scriu doar despre ceea ce ştiu şi ce văd.

Astăzi, Ovidiu Hada se declară nevinovat şi spune că după ce va ieşi din închisoare se va „ocupa” să dea Statul Român în judecată, ca să-şi dovedească nevinovăţia. Repet: eu nu spun că este vinovat. Poate că în povestea asta cu sesizarea pe care el a făcut-o şi din care tot el a ieşit vinovat chiar nu are nici o vină. Numai că eu nu cred că ar fi venit din America doar pentru salariul de primar, ca să stea patru ani aici, departe de familie, şi să ne onoreze pe noi, hunedorenii. Time will tell.

În altă ordine de idei, cred că tanti asta care i-a luat interviul, Adriana Stoicescu, a venit la B1 de la o televiziune gen TV România de Mâine, la ce exprimări a folosit în redactarea poveştii citite de domnul ăla care parcă a călătorit în viitor din anul 1994!

Iată câteva dintre bullshit-urile pe care le citeşte un bărbat cu voce gravă [cuvinte scrise clar de o femeie], între bucăţile de interviu date de Ovidiu Hada:

Trecerea dintr-o lume în care era adulat într-una în care doar primeşte ordine a fost şocantă pentru omul Ovidiu Hada. Nu şi-a arătat durerea şi nedumerirea niciodată. […] A lăsat în urmă o lume de lorzi pentru una plină de frustrări. […] Sunt multe lucruri pe care nu le înţelege, dar trece mai departe cu demnitate. […] Noua lui casă este rece şi neprimitoare. […] Trecutul omului Ovidiu Hada s-a pierdut undeva, în negura trăirilor. Pare demult apus, dar totuşi, existent. […] Ovidiu este tatăl a doi copii. Pentru ei şi pentru orgoliul lui ştie că-şi va duce detenţia până la sfârşit cu demnitate şi cu responsabilitatea locului. Încearcă să-şi ascundă durerea în spatele unor zâmbete, ochii îl dau însă de gol. Sentinţa care l-a adus în lumea condamnaţilor îl urmăreşte clipă de clipă. Deşi nu recunoaşte, îşi face planuri de viitor. Se gândeşte neîncetat la anii de libertate ce vor urma după cei cinci ani furaţi din existenţa sa. Îşi doreşte o viaţă normală. Aşteaptă cu o disperare ieşită din comun să demonstreze că a fost trimis în puşcărie nevinovat. […] Când a auzit condamnarea, nu i-a venit să creadă. […] Cu o disperare ieşită din comun se gândeşte la clipa în care va ieşi pe poarta închisorii şi-şi va strânge în braţe copiii. […] Poate cândva va scrie o carte despre libertate, iubire şi moralitate. Va fi o dovadă a unei existenţe care a atins atât stelele, cât şi pietrele. O viaţă în aventura gândurilor şi a simţirii. Va fi cartea unui om pe care o clipă de moment l-a învins.

Repetitio mater studiorum est: repetiţia este mama învăţăturii! Cu cât spui mai des că Ovidiu Hada se gândeşte la diverse chestii „cu o disperare ieşită din comun” [chiar, cum o fi disperarea obişnuită?], cu atât cei care te ascultă vor crede că este adevărat! Dacă te uiţi la emisiunea „Condamnaţii” şi nu-i cunoşti pe cei prezentaţi, o să ai impresia că urmăreşti emisiunea „Nevinovaţii”. Cred că Adriana Stoicescu are un fetiş cu puşcăriaşii. Oare şefii ei îi urmăresc emisiunile, ascultă ce tâmpenii debitează?

sursa foto