HP MiniMe

Drajilor,

mai aveţi o zi la dispoziţie ca să vă înscrieţi la concursul ăsta şi să câştigaţi un netbook HP Mini 110. Eu l-am primit deja de câteva zile şi ştiu că am promis un articol în care să explic în detaliu cum ne-am înţeles [eu şi MiniMe], dar întotdeauna o dau în bară când promit câte ceva. Eu şi deadline-urile nu prea suntem compatibile [sau compatibili?].

În ciuda faptului că este roz, HP Mini 110 nu arată rău deloc, ba dimpotrivă, rozul „bate” în mov deschis, aşa că nu e prea girly pentru gustul meu. Mă rog, nici cu un Toughbook nu seamănă, dar nici nu trebuie să mă îmbrac în roz ca să mă asortez cu el.

A venit cu Windows 7 Starter gata instalat, aşa că în 15-20 de minute a fost ready to go. Cum eu voi fi ultima care va renunţa la Windows XP în favoarea unui alt sistem de operare [în speţă, Windows 7], MiniMe o să îmi facă trecerea mai uşoară. Sunt, deci, nouă în ce priveşte sistemul de operare Windows 7, dar uite că mă tratez.

Chiar dacă-i micuţ, HP Mini 110 se mişcă repejor, are procesor Intel Atom la 1,60 GHz, 1 GB RAM, hard de 200 şi vreo 30 de GB. Enorm! Păi nici primul meu laptop nu avea atâţia „gigi”, dacă-mi amintesc eu bine, şi ăla era mare, domnule! Cât despre baterie… mă tot minunez că de vreo trei zile „trag” de el prin casă şi el îmi spune-n continuare că are încă 70%.

N-am avut probleme de nici un fel cu instalarea de programe, de când l-am deschis a ştiut să-şi caute singurel reţeaua wireless de-acasă, s-a conectat şi aşa a rămas, nu mi-a dat dureri de cap. Am fost confuză la început, pentru că în loc să intre în Windows, deschidea un ceva paralel, chestie care, cred eu, te lasă să navighezi pe interneţi fără să te mai chinuie cu Windowsul. E ca un sistem de operare mai mic de la HP, dar încă nu i-am dat ocazia să-mi arate ce poate. Aşa sunt eu, mă obişnuiesc mai greu cu chestiile noi şi trendy, dar probabil că în cele din urmă voi realiza că îmi va fi de folos să mă conectez în câteva secunde. Pe viitor.

Îmi place că are trei porturi USB, dintre care două sunt amplasate în partea dreaptă, acolo unde ar trebui să fie şi nu suprapuse, ci unul lângă altul. Are şi cititor de carduri – da, da, aşa mic cum îl vedeţi, ştie o grămadă de chestii!

Singurul lucru care nu-mi place [dar cu care mă voi obişnui, mai mult ca sigur] este bateria. Sau acumulatorul, mă rog. Are o formă ciudată şi îl face pe HP MiniMe să stea înclinat înspre mine. Nu mă deranjează deloc unghiul, ci faptul că trebuie să am grijă să nu-i smulg bateria. Oricum, chestia asta cred că e foarte utilă pentru că nu-l lasă să se încălzească prea tare.

Am ascultat muzică de pe YouTube, am văzut chiar şi un episod dintr-un serial pe el, am navigat pe Internet şi am căutat să văd ce fac toate butoanele – atât din exterior, cât şi „butoanele” din Windows 7. E un laptop aşa cum mi-am dorit şi sper ca acela sau aceea dintre voi care va câştiga un netbook la fel să se bucure la fel de mult de el.