Am ieșit din zona de confort. Am participat la un seminar al lui Lorand Soares Szasz și mi-a plăcut!

Este că nu credeați că veți citi vreodată așa un titlu pe blogul meu? Nici eu n-am crezut vreodată că voi participa de bunăvoie la o prelegere susținută de un speaker motivațional. Aveam prejudecata: ce nevoie am eu să îmi spună cineva că pot fi ce vreau să fiu, că pot fi cea mai bună versiune a mea, că am în mine tot ce-mi trebuie pentru a deveni un om de succes? Bullshit motivațional, așa îi ziceam. 

Apoi a apărut ideea organizării unui eveniment de amploare, Hunedoara Business Elite, în care eu și Sebi am contribuit cu câte ceva. Acum îmi pare rău că s-au dus atât de repede toate cele trei zile și că nu am apucat să îi urmăresc pe toți cei 12 speakeri, pentru că evenimentul a fost ca un maraton, iar eu veneam după o săptămână de muncă.

Din păcate, evenimentul, aflat la prima ediție, nu a apucat să fie promovat în măsura în care ar fi meritat să fie promovat, astfel încât tinerii antreprenori să aibă ocazia să se înscrie și să ia parte la cele trei zile de sharing de informație. Dar nu-i bai, am încredere că la următoarele ediții oamenii vor ști din timp despre Business Elite, organizatorii au acum materiale video cu care să promoveze evenimentul și sunt ferm convinsă că există oameni de afaceri care își doresc să afle lucruri noi despre mediul în care își desfășoară activitatea. Că numai un naiv poate spune că le știe pe toate și n-are ce învăța de la alții.

Au fost 12 speakeri, așa cum v-am spus. Eu nu am apucat să îi urmăresc pe toți, dar la fel ca majoritatea celor veniți duminică la Teatrul de Artă din Deva, locul unde s-a desfășurat evenimentul, îmi doream să îl ascult pe Lorand Soares Szasz. Fostul meu coleg Cristi îmi făcuse capul calendar cu toate lucrurile pe care le poți învăța de la Lorand, Lorand în sus, Lorand în jos. Ei bine, Lorand era aici și aveam ocazia să mă conving dacă ceea ce spune e bullshit sau omul chiar aduce plusvaloare pe unde trece.

Lorand Soares Szasz este un showman, dar nu vi-l închipuiți ca pe un magician sau mentalist aflat pe scenă. Ca idee, a zis că nu-i place cum scârțâie podeaua de pe scenă, așa că a coborât în sală, în fața primului rând de scaune, și acolo a stat timp de mai bine de o oră, cât a durat prezentarea.

Dacă aș fi fost un proprietar de afacere sau dacă aș fi visat să am o firmă, sunt sigură că la finalul prezentării lui aș fi vrut să îmi cresc firma. În schimb, neavând un business per se, în loc să-mi iau notițe, am stat picior peste picior și am analizat ceea ce Lorand spunea despre cum trebuie să fie un lider, un „patron” iubit de angajații lui, doar că eu am făcut-i din poziția de angajat, de subaltern care a ales să lucreze pe un salariu mic pentru că îi place pachetul motivațional, să zicem, pentru că nu are un șef, ci un lider, pentru că are ocazia să lucreze într-un mediu dinamic, pentru că are parte de provocări care îl ajută să crească și nu invers.

(Pentru cine-și imaginează că îmi laud șeful pentru vreun beneficiu, don’t. Nu am de ce, salariul e fix și nu mi-l crește el după bunul plac, iar laudele mele nu-l încălzesc cu absolut nimic).

Ce am învățat despre mine în weekend-ul trecut: că trebuie să îmi păstrez mintea deschisă, să nu mă mai las influențată de părerile altora înainte chiar de a-mi face eu o părere, să nu mai zic NU înainte de a zice POATE.

Probabil că nu o să am niciodată afacerea mea, nu în țara asta, dar de la Lorand am învățat că e bine să ai un plan pentru orice, să fii constant, să nu cauți scuze și vinovați, să îți asumi responsabilitatea pentru tot ce ți se întâmplă. Adică lucruri pe care le face și Zoso, de exemplu, omul care l-a tot criticat pe Lorand (și așa am auzit și eu de el hehe). Dar e OK, lui Zoso cred că nu-i place faptul că Lorand are un puternic accent ardelenesc.

Eu am văzut un om cald, glumeț, inteligent, abil, cu un plan de afaceri clar, care a venit să ne prezinte un produs, e adevărat, serviciile de consultanță oferite de firma lui, dar un produs de care multe afaceri românești ar avea nevoie. Și nu doar cele mici, aflate la început de drum. E bine să asculți și alte păreri, este ideal să ai mintea deschisă și să abordezi o problemă și dintr-un unghi nou.

Ca o concluzie, dacă aveți ocazia să participați la un eveniment de acest gen, faceți-o. Eu nu regret nici un minut petrecut acolo, consider că am plecat un pic mai deșteaptă și cu ideea că trebuie să am în minte un Excel spreadsheet cu veniturile și cheltuielile, astfel încât să știu exact când ajung la BEP (break even point). Și nu mă refer numai la bani, nu se reduce totul la bani!