Să fie clar de la bun început: titlul nu are nici o conotație negativă. Când am intrat în farmacia de pe Al. Ciocârliei (în spatele primăriei), am căscat ochii și inima mi s-a umplut de bucurie. Cred că fiecare dintre noi, cei care am prins și vremurile dinainte de căderea comunismului, are aceeași reacție atunci când intră într-un loc care păstrează aerul acela vechi.
Farmacia asta are dulapuri grele, din lemn masiv, vopsite în maro, tejghele cu sticlă, rafturi încărcate cu medicamente și pe fiecare cutie este lipită o etichetă cu prețul, lucru pe care nu îl mai întâlnești decât foarte rar. La supermarket e o singură etichetă pe raft, în farmaciile mari, prețurile sunt trecute la fel, pe o etichetă de pe raft, atunci când sunt trecute – că multe nici n-au preț, te duci la farmacie ca la „Prețul Corect”, trebuie să ghicești cât va fi amenda.
Am acoperit fața clientei pentru că nu i-am cerut voie să o pozez, chiar dacă e colega mea :)
În imaginea de mai sus se vede cel mai bine contrastul dintre pardoseala din mozaic, mobilierul vechi și reclamele noi: la Parusan, la gama Hapciu de la Fares, la Coldrex, Vedixin, Alevia și altele.
Nici „mocheta” din plastic nu cadrează cu locul, în schimb, dulapul de la intrare și ușa din fier, cu sticlă, sunt sigură că-s acolo de când s-a deschis farmacia cu pricina. Poate doar locuitorii din zonă să știe de câți ani e farmacia asta. Mie mi se pare un loc fascinant.
Sigur, o cutie de Paracetamol costă 3,50 lei față de 1,50, cât e la farmaciile care aparțin de marile lanțuri (Catena, Sensiblu, Dona, Punkt etc.), dar ăsta e prețul pe care îl plătești dacă vrei o farmacie neafiliată… cu vânzări mult mai mici și deci cu prețuri mai mari de la furnizorii de medicamente. CSF NCSF
Sunt sigură că în toate orașele mici mai este câte o astfel de „bijuterie” sau, dacă vreți, o relicvă. Și cu prima ocazie, vreau să vizitez Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca, e un loc la care visez de câțiva ani și în care, cumva, am „reușit” să nu ajung.
Ultima oară când am văzut aşa „relicvă”, in sensul bun al cuvântului, a fost la Timişoara, acu’ vreo zece ani. Era o cofetărie, se numea (sper să nu greşesc) Violeta. Se vedea de afară aerul acela de anii ’80. N-am intrat, şi rău mi-a părut ulterior, pentru că peste câțiva ani am constatat că s-a desființat.
Îmi amintesc cu plăcere de înghețata de la cofetăria din cartier, şi de mirosul de prăjituri din interior. Anii ’80, cu lipsurile lor, au fost anii copilăriei mele. Timpul însă nu curge înapoi.
Avem si noi o farmacie in genul asta in Arad chiar in centru…se si simte mirosul acela de farmacie ca sa zic asa….o sa incerc sa fac poze cand ajung pe acolo :)
Buna seara, asemenea „nestemate” sunt apreciate doar de aceia care realizeaza cat de frumos este un asemenea spatiu, un exemplu similar doresc sa-l impartasesc cu dumneavoastra, weekend-ul trecut am ajuns la Buzau, din fericire acolo inca exista acele vechi magazine de panificatie, cu produse ca inainte de ’89, cu mirosul de paine si de copilarie, cu prezentare clasica nu de lux, si, din fericire pentru producatorul local, cu multi clienti, va doresc o primavara frumoasa!
Mmm, dacă vreodată voi ajunge acolo, promit să le caut. :)