Hunedoara nu este un oraş de c*cat

Am citit azi „dimineaţă” ieri zilele trecute despre supărarea lui Maddy. Cică Aradul ar fi naşpa, că se lucrează tot timpul şi-i plin de praf… dar mai bine citiţi la ea pe blog. Şi aşa am început să mă gândesc la lucrurile bune şi rele din Hunedoara. Prima chestie care mi-a venit în minte: castanii de pe faleză, căci Hunedoara, spre deosebire de celelalte oraşe care nu au ieşire la mare, are faleză.

Nu ştiu de unde i se trage denumirea de faleză bulevardului Dacia şi nici nu prea contează. Uimirea de pe chipurile vizitatorilor atunci când aud că hunedorenii se pot plimba pe faleză „face toţi banii”. Am vizitat Hunedoara de trei ori înainte de a mă muta aici, deci nu prea ştiam nimic despre oraşul ăsta; nu ştiu, deci, nici cine a fost geniul care a avut ideea să planteze castani pe „faleză”. Dacă l-aş întâlni, mi-ar plăcea să-i dau vreo două… castane după cap – şi cred că nu sunt singura. În fiecare toamnă, aşa cum e normal, copacii îşi leapădă veşmântul de frunze; castanii care produc castane [doh!] le lasă să cadă. Şi unde ar putea acestea să cadă dacă nu pe trotuarele pe care umblă oameni şi pe marginea drumului, acolo unde sunt parcate maşini? Geniu, vă spun, adevărat geniu!

Mi se atrage atenţia că am încurcat bulevardele, Corvin este cel cu „faleza”, nu Dacia. Merci, man!

Lăsăm castanii de pe faleză, pentru că oricum e o problemă care apare doar toamna, şi trecem la ştrandul din Hunedoara. Care ştrand? A, păi să vedeţi, că noi de fapt nu avem ştrand, dar avem bazin acoperit de înot, cu apă caldă, deschis 11 luni pe an. Cei care vor să meargă la ştrand n-au decât să se urce pe biciclete şi să dea o „fugă” până la Lacul Cinciş, că-i aici, aproape. Sau la Deva, că tot se construieşte [bine, el se tot construieşte şi noi tot aşteptăm] ditamai Aqualandu’. Partea bună este că noi, hunedorenii, ne putem îmbăia în bazinul cu apă caldă şi în decembrie. Ăi’lalţi nu.

Avem şi teatru la Hunedoara, o clădire măricică, zugrăvită frumos pe dinafară. De fapt, Hunedoara are teatru la fel cum şi Deva are operă: teoretic. Deva ar fi trebuit să aibă operă, dar a rămas doar numele pieţei şi mai ales al staţiei de autobuz. Turistul care s-a minunat de existenţa falezei în Hunedoara, odată ajuns la Deva, ar face ochii mari la auzul faptului că un orăşel atât de mic are operă. Şi din nou ar realiza că a fost doar un mic misandărstending. Ei, aşa cum Deva are operă, şi Hunedoara are teatru. Măcar Hunedoara are şi o clădire cu numele de teatru, nu doar o staţie de autobuz! În clădirea teatrului nu se întâmplă mare lucru, doar câte-un spectacol, din când în când, dar în faţa teatrului s-au ţinut multe spectacole adunări! Ehei…

Un lucru bun: în Hunedoara există un chioşc deschis non-stop, cu papa foarte bun sandwich-uri pline de E-uri, dar bune, şi cu preţuri rezonabile. Firma se numeşte Cosimo şi chioşcul este faimos pentru pittburgerii pe care-i poţi mânca la orice oră din zi sau din noapte. Nu, nu-s făcuţi cu carne de pittbull. Terrier!

În Hunedoara nu mai este poluare. Avem parcuri şi verdeaţă, că de poluat nu mai are cine; combinatul siderurgic s-a închis aproape de tot. Nici la drumuri nu se lucrează, clădirile sunt lăsate în plata domnului, deci de unde să fie praf?

Nici capacele de canal nu sunt atât de dese în Hunedoara cum se plânge Maddy că-s în Arad. Capacele alea sunt făcute din fontă şi au hrănit multe guri flămânde, vândute fiind ca fier vechi.

N-avem nici borduri noi, staţii de tramvai sau parcări cu plată. Dar avem un primar – pe Ovidiu Hada – pentru care a garantat Mircia Muntean, preşedintele organizaţiei judeţene Hunedoara a PNL şi omul care a făcut din Deva un oraş foarte frumos [la suprafaţă], aşa că la ce ne-ar trebui nouă lucrări de reabilitare a clădirilor, drumuri bine asfaltate sau alte mofturi de-astea de oraş mare?! Noi avem tot ce ne trebuie.