Ieşirea din zona de confort

Despre ideile mele fixe am mai scris în urmă cu puţin timp. Mi-am amintit de încă o chestie care, în urmă cu vreo opt ani, mi-a dat lumea peste cap – exagerez, desigur, de dragul expresiei: felul în care se taie roşiile.

Am crescut cu un tată militar, întrucâtva obsedat de simetrie, ordine şi disciplină. De la el am învăţat cum se curăţă portocalele; cu un cuţit se taie „capacul” din partea de sus a fructului, se taie apoi coaja pe verticală în mai multe felii egale, apoi fiecare felie se desface până rămâi cu fructul decojit. Odată cu tăierea capacului, se scoate şi „tija” sau miezul fructului, iar în gaura rămasă se introduce un deget şi desfacerea portocalei în felii devine foarte simplă.

Roşiile se taie întâi în jumătate, după care se curăţă prin două tăieri bucata unde s-a aflat coada roşiei. În funcţie de mărimea fructului [căci roşia nu-i legumă, ştiaţi, da?], jumătăţile se taie apoi în două, trei sau chiar patru felii de dimensiuni egale. 

Ei bine, în 2004 un băiet mi-a dat lumea peste cap. Mâncam „din brişcă” pâine cu brânză topită Hochland şi roşii. A rupt omul din pită, în loc să o taie în felii egale [aveam un briceag micuţ, nici urmă de cuţit], a uns cum a putut brânza topită, apoi a mazilit roşiile în bucăţi inegale, inestetice, fără să taie „chestia” care nu se mănâncă din partea de sus a roşiilor. Nu cred că am zis nimic, dar sigur am strâmbat din nas: cum dumniezo’ să tai roşiile în cuburi bucăţi inegale?!?

De atunci mi-am mai făcut de cap de câteva ori, tăind roşiile după cum îmi veneau la mână, dar de obicei respect ritualul învăţat încă din copilărie şi descris mai sus.

Tot din categoria ideilor fixe face parte şi încăţarea piciorului stâng înaintea celui drept, întotdeauna, fără excepţie. ;))

Voi ce idei fixe [mai] aveţi?

foto

11 thoughts on “Ieşirea din zona de confort”

  1. cunosc, portocalele, in cazul meu, se curata dintr-o bucata, in mod optim, se introduce degetul mare in partea laterala apoi se strage coaja. scorul maxim este o buta dat si cu 2-3 sunt multumit. cat despre tija, este esential sa iasa impreuna cu coasa nu separat

  2. Ahahaha, asa tai si eu rosiile cand fac salata pentru mine si ai mei sau cand mananc pur si simplu din farfurie cu branzica. Insa, cand trebuie sa tai pentru 10-15 persoane la un gratar, tai cum imi vine.

  3. Idee fixa, dar nu numai, sau nu chiar exact. E dovada ca sintem tributari unor obiceiuri dobindite, care ne pot face, uneori, mari surprize, ne pot ingradi gindirea si chiar acceptarea a altceva decit stim noi ca ar trebui sa fie. Cum am patit eu cu narcisele, care la bunica in sat se chemau zarnacadele. Multa vreme am crezut ca doar alea albe, cu un singur rind de petale, cu floarea nu foarte mare si extrem de parfumate, sint florile cunoscute sub numele de narcise. Surpriza, la un moment dat am intilnit din alea cu clopotel galben in mijloc, de cele batute si, acum au aparut multe, aduse din Olanda, sau de aiurea. Descoperirea asta, ca exista mai mlte feluri de narcise, m-a facut, brusc, sa ma intreb cite „idei fixe” din astea oi mai fi avind prin cap :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.