În atenţia vânzătoarelor: cum vă mai păcălesc hoţii

Ca reacţie la articolul despre românii care se bucură de pierderea altora ca de un „câştig”, am primit de la Andrei „ArdeBlog” articolul de mai jos. Scopul publicării lui nu este să-i încurajez pe escroci să fure, ci să le atenţionez pe vânzătoare şi casiere cu privire la măgăriile care se practică. Aşadar, ce-i mai jos de rândul ăsta este textul scris de Andrei, sper să fie clar pentru toată lumea.

Faza de mai jos mi-a povestit-o un tip mai colorat acum câţiva ani. Cum faci cumpărături fară să plăteşti. Ba mai mult, pleci şi cu bani de la magazin. Încerc să reproduc cât mai exact ce mi-a povestit. 

Alegi un butic de cartier, eventual cu puţin timp înainte de închiderea programului. Vezi să fie o femeie vânzătoare, neapărat singură în magazin. Din experienţă îţi spun că femeile se pierd mai repede cu firea. Plus că fiind aproape de închidere, are ceva bani în casă, este obosită, iar atenţia ei destul de naşpa. Intri în magazin şi te apuci şi ceri: un pachet de ţigări, o sticlă de suc, biscuiţi, dero, tot ce-ţi trece prin cap. Scoţi din portofel o hartie mare, 50-100-200 de lei, pe care o pui pe tejghea.

Dar dacă o vezi că se apropie să ia banii, îi spui să-ţi mai dea nu ştiu ce de p-acolo. Ceva cât mai depărtat. Un produs pus pe ulmul raft. Astfel încât ea să se întoarcă cu spatele la tine şi implicit la bani. Tu atunci iei banii şi te comporţi natural. Mai ceri una alta apoi aştepţi. Tot din experienţa îţi spun că sunt două posibilităţi: ori să te întrebe dacă a luat banii ori să-ţi ceară banii iar tu să-i spui că i-ai dat.

Varianta cu: “Nu mi-ai dat nici un ban” iese din schemă, pentru că atunci pun mâna pe telefon şi sun la poliţie. Şi n-o să vrea să petreacă nişte ore la secţie pentru nişte zeci de lei. Mai departe este simplu: şi cu cumpărături făcute, şi cu bani primiţi.

Nu ştiu dacă o să-l publici, căci sunt atâţia băieţi deştepţi care vor lua chestia asta ca pe un sfat, nu ca o chestie mizerabilă mare in România. […] Citind ce-am scris mai sus, parcă treaba cu ciocolata mi se pare mult mai soft.

Dacă tot m-am apucat să-ţi povestesc, hai să-ţi mai spun una. Cum faci cumpărături de sute de lei pe care dai doar 10-20-30 de lei. Chestia asta a fost dată şi-n ziar sau la TV, dar poate nu toţi ştiu.

Toată treaba este să cunoşti casierul/casiera. Şi să fie cât de cât aglomerat în hipermarket. Te duci la casă şi pui produsele pe bandă, apoi aştepţi. Persoana de la casă va trece prin codul ăla roşu doar produsele ieftine, gen pâine, eugenie, apă plată. Şi aşa faci „reducere” de 90%. Am specificat de aglomeraţie pentru că se poate întâmpla ca Gogu ăla de la pază să se uite pe bon şi să vadă că tu ai plătit 3 pâini şi 5 portocale şi ai plecat cu 3 sticle de vodka şi 5 filme pe DVD, spre exemplu. Dar când e lume ca la balamuc la coadă, nu mai stă nici pulea să te verifice.

Scris de Andrei Ardeleanu

foto