Înlocuitor pentru Google Reader?

Sebi obişnuia să le spună tuturor că eu citesc toate blogurile. Avea dreptate, a fost o vreme când eram la curent cu absolut toate noutăţile de pe toate blogurile care contau. Dacă aveai un blog cât de cât cunoscut şi citit, poţi fi sigur[ă] că te citeam. Apoi fenomenul blogging-ului a luat amploare, până şi eu încercam să conving cât mai mulţi oameni să-şi facă bloguri [dar am renunţat după ce am eşuat cu vreo şase persoane], toată lumea avea câte ceva de spus, iar timpul meu se comprimase ceva de speriat.

După aceea, au început să aibă succes Twitter şi, ulterior, Facebook. Dacă nu ai cont de Facebook, nu exişti online. Şi dacă tot îl ai, de ce să nu scrii ceva în fiecare zi? Şi de ce să nu mai pui şi-o poză? Gălăgia e deja prea mare, e mai mult decât pot eu „duce”. Am trecut de faza în care sufeream că „pierd” noutăţile şi nu mai ştiu nimic despre nimeni [taci, că i-au găsit şi nume, se numeşte FOMO – Fear Of Missing Out], am trecut – nu fără durere-n suflet – şi peste înmormântarea unuia dintre produsele mele preferate de la Google, Reader şi am sperat că voi continua cu la fel de multă voioşie să citesc tot ce se putea citi folosind unul dintre site-urile care promiteau să fie înlocuitoare pentru răposatul Googler Reader.

N-a fost să fie. Odată cu închiderea iubitului Google Reader, mi-am făcut cont pe The Old Reader şi pe Feedly. Am tot citit review-uri pozitive la Tomata şi Bogdana, m-am simţit încurajată, am zis că totul va fi bine. Dar cum să fie bine după atâţia ani în care m-am obişnuit cu layout-ul lui Google Reader? Pur şi simplu, îmi formasem un automatism: deschideam laptopul şi intram întâi pe mail, apoi verificam comentariile de pe blog, iar următorul pas era să intru pe Google Reader, ca să aflu ce s-a mai întâmplat în lume. Acum, totul s-a dus naibii. Mă trezesc, beau cafeaua cu ochii în telefon, greblez e-mailurile şi dacă nu e nici un mesaj la care să trebuiască să dau un răspuns urgent, mă mut pe Facebook, iau micul dejun tot cu ochii în ecranul de 5,5 inch, deschid cele şase bloguri pe care le mai urmăresc constant, mai beau o gură de cafea, după care îmi văd de curăţenie, de spălat haine, întins haine, adunat haine şi alte treburi gospodăreşti.

Se întâmplă uneori să treacă mai multe zile fără ca eu să deschid laptopul. Luni-marţi-miercuri sunt la redacţie, de unde scriu şi acum articolul ăsta, joia şi vinerea sunt zilele în care poate mai intru şi pe alte bloguri/site-uri, dar în rest, navighez pe telefon şi am trecut peste teama că ratez ceva important. Garantat, dacă e suficient de importantă, o ştire îşi va croi drum către ecranul telefonului sau laptopului meu, via Facebook. 

Cum a ajuns Facebook să ţină loc de Google Reader? Păi… cred că asta se numeşte evoluţie. Facebook a crescut înspăimântător de mult, dar cu toate astea, îl folosim zilnic. După Sebi şi Google, Facebook îmi aduce cel mai mult trafic pe blog. La fel facem şi cu Google. Mai cârâim din când în când că prea ne colectează Google toate datele, că prea are poze cu casele şi maşinile noastre, prea ştie ce căutăm, dar continuăm să-l folosim zilnic. Ba, ne mai trecem şi toate mailurile prin Gmail, ca să ştim de-o treabă.

Adevărul e că nu ne obligă nimeni să folosim aplicaţiile sau site-urile pe care le foloseşte toată lumea, dar totuşi o facem. Google a „simţit” asta şi a închis Google Reader, iar noi mergem mai departe, că doar n-o să plângem după un site, chiar dacă l-am folosit timp de şase sau şapte ani.

Ca să mă întorc la întrebarea din titlu, eu nu am înlocuit Google Reader cu nimic. Mi-am văzut de viaţa mea şi acum nu mai citesc chiar toate blogurile, nu mai ştiu ce faceţi toţi, dar dacă faceţi ceva fain sau important, aflu eu de pe Facebook.