În urmă cu 13 ani, înt-o zi de iulie nu la fel de călduroasă ca zilele de iulie pe care le trăim acum, am zis „Da!” în fața ofițerului stării civile și mi-am schimbat, de bunăvoie și nesilită de nimeni, numele de familie și viața. Și nu știu alții cum sunt, dar în jurul meu parcă toți sărbătoresc aniversarea căsătoriei în luna iulie – inclusiv părinții mei, care s-au „luat” de ziua Americii, fără să știe că era ziua Americii. În 1981, altele erau grijile românilor.
Așadar, fără să ne propunem neapărat, luna iulie a devenit luna aniversărilor. În copilărie, iulie însemna și mai multe aniversări – aniversarea căsătoriei părinților mei, ziua bunicului meu, apoi x ani de la nuntă (că n-au făcut cheful și cununia în aceeași zi).
Nu mai știu de ce a ales Sebastian data de 12 iulie. Nici nu știu dacă a ales-o conștient sau a pus doar degetul pe calendar și aia a fost DATA. Ce știu este că în fiecare an, pe 12 iulie, simt că suntem mai mult NOI decât EU și EL. O să folosesc un clișeu și o să zic că relația noastră s-a maturat, este ca vinul ăla bun care devine și mai bun odată cu trecerea timpului.
13 ani par mulți? În primul rând, nu sunt superstițioasă. Mi s-au întâmplat lucruri nasoale în toate zilele săptămânii, nu doar marțea când sunt trei ceasuri rele sau vinerea când e „ceasul rău, pisica 13”. 13 ani sunt puțini dacă-i compar cu anii petrecuți împreună de părinții mei, de exemplu: din 60, 40 au fost împreună. Și noi spre asta tindem: toți, împreună, fericiți.
Nu e ușor să iei un străin și să îți petreci tot restul vieții împreună cu el – că asta facem, până la urmă. Plecăm de-acasă sau renunțăm la singurătate ca să ne împărțim tabieturile cu un străin, în speranța că nu ne vom urî reciproc la finalul „procesului”. Ba mai mult, în speranța că ne vom înțelege bine și că vom fi chiar fericiți! No, ăsta tupeu.
O relație nu se naște dintr-o primă întâlnire, ci se construiește în timp și înseamnă încredere. Cel mai important: o relație înseamnă că ai pe cineva alături, la bine și la greu. Așa că orice relație frumoasă merită sărbătorită cu un cadou pe măsură.
Din fericire, pe măsură ce trece timpul, ajungi să îl cunoști mai bine pe cel de lângă tine. Nu mai riști să dai sute de lei pe un parfum care nu o să-i placă, nu-i mai iei cel mai scump set de tastatură și mouse ca să afli ulterior că el nu caută ergonomie, ci visează la o tastatură mecanică etc. Fie întrebi ce-și dorește, fie intuiești, pentru că după ce mănânci un sac de sare cu un om, poți spune că-l cunoști suficient de bine.
Încă un an de căsnicie, încă o dovadă de iubire!
Reformulez: încă o zi de căsnicie, încă o dovadă de iubire. Fiecare zi în care ne trezim împreună este o zi în care ne declarăm, dar mai ales ne arătăm iubirea unul pentru celălalt, oricât de siropos ar suna. Dovezi de iubire sunt și cadourile mici, oferite „just because”, dar și pupicii, zâmbetele, îmbrățișările și cuvintele de încurajare – sau cel puțin așa cred eu.
Nu zice nimeni să-ți dai salariul pe o lună pentru un cadou; de multe ori, o încurajare sau un cuvânt spus din inimă poate valora mai mult decât orice bun material. Dar sunt(em) unii care apreciem și cadourile fizice, și pe cele intangibile.
iLUX, sponsorul acestui articol, este un magazin online, dar cadourile pot fi văzute și cumpărate și din
showroom-ul situat în București.