Zilele trecute, am citit pe blogul lui Ştefan Stroe, Head of Consumer Context Planning la Starcom Media (cum spune chiar el, „one of the most complicated job names”), următorul subiect: „Doing ads for watch brands: Is it fun?”. Am citit micul articol şi i-am sărit omului în cap, că mai bine scrie în română, dacă asta-i limba în care se exprimă mai bine.
Răspunsul lui Ştefan a fost următorul:
„Hi, Denisa, thanks for your post.
I never received these kind of complaints before. Some posts are in English, some are in Romanian, it depends on the topic.
If you have grammar suggestions that you find important, please send them on my e-mail? just click “Instant e-mail†section.
If I receive more requests like yours, I will put extra-posts in Romanian.
I just went to see your blog. Great posts you’ve got there!”.
Acum, judecaţi şi voi.
Omul putea să-mi şteargă comentariul, sau să-mi răspundă acid/sictirit, să mă pună la punct în doi timpi şi… o singură mişcare. În schimb, a preferat să-mi dea un răspuns de bun simţ şi chiar să mă invite, în discuţia ce a urmat pe e-mail, să comentez constructiv, ceea ce intenţionez să fac, în viitor.
Unde vreau să ajung?
E bine să ai blog. E bine ca tot mai mulţi oameni din mass-media şi publicitate să aibă bloguri. Ei pot scrie tot ce le trece prin cap, noi, „muritorii de rând”, le putem spune opiniile noastre despre ei şi despre ideile lor mult mai uşor decât în urmă cu, să zicem, cinci ani. Şi e cu atât mai bine că blogosfera este populată de oameni cu bun simţ, deschişi dialogului (hey, dacă nu sunteţi de acord cu mine, înseamnă că umblaţi prin colţuri întunecate ale blogosferei).
Jos pălăria, Ştefan Stroe!
P.S.: Iniţial, titlul acestui post trebuia să fie „Şi publicitarii sunt oameni”, dar l-am schimbat pentru că nu vreau să „cad” din admiraţie în extrema cealaltă, şi să fiu nesimţită. Totuşi, drăcuşorul din mine nu m-a lăsat să nu scriu acest post scriptum.