Kent, echivalentul HTC la ţigări

Zicea nenea Costin că HTC este o attention „PR whore”. Adevărul e că nu cred că a trecut o lună din 2011 fără lansarea unui alt telefon HTC. Not that there’s anything wrong with it, vorba lui Seinfeld; chiar azi am citit pe undeva că fanii Apple/iPhone aşteaptă anul ăsta noul telefon iPhone 5 şi că Apple nu mai are nici un motiv să le prelungească aşteptarea. Dacă oamenii au prea mulţi bani şi vor să-i dea pe câte un telefon nou la fiecare trei luni, cine-s eu să-i opresc ori să-i critic? HTC, Apple, Samsung ş.a. au simţit această oportunitate şi lansează periodic câte o nouă „jucărie”, iar „copiii” mari şi-o doresc, dau o grămadă de bani pe ea, după care se plictisesc şi vor alta. Şi tot aşa.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ţigările. Nu toate mărcile lansează noi produse, dar sunt unele care par să investească cel mai mult în departamenele care se ocupă  cu … chestia asta: cercetare, dezvoltare, marketing etc.

Aici, din punctul meu de vedere, Kent este pe primul loc.

Ţigări Kent

La început au fost ţigările „clasice”, 100’s, lungi şi tari, ţigările de lux pe care le ţineai în „barul” din sufragerie şi care erau destinate doctorilor. Aveai o problemă medicală – mergeai la doctor cu un pachet de Kent şi o pungă de cafea. Trebuia să fii operat – mergeai la doctor cu un cartuş de Kent şi nelipsitul plic cu bani. Culmea şpăgii: să suferi de emfizem pulmonar şi să te duci la specialistul pneumolog cu cartuşul de ţigări, ca să te vindece. :) 

British American Tobacco [BAT] a lansat apoi versiunile Kent 1, Kent 4 şi Kent 8. Apoi au început să apară Kent HD, Surround, Convertibles, Nanotek etc. Nu le ştiu pe toate, pentru că mulţi ani am fumat doar Winston Blue, iar acum am trecut pe Lucky Strike „Original Silver” [pachetul e tot albastru, nu înţeleg de ce i-au spus „silver”] şi singurul Kent care se cumpără în casă e tot ăla lung, pe care al mei părinţi îl ştiu – şi fumează – din tinereţe.

Mi se pare interesant că pentru fiecare nou tip de pachet de ţigări există un grup de oameni dispuşi să-l cumpere.

Eu sunt fidelă brandurilor. Am fumat Viceroy Lights câţiva ani buni, apoi Winston Blue până mai ieri. Şi cu telefoanele, laptopurile şi camerele foto sunt la fel: cele mai multe telefoane pe care le-am avut au fost Nokia [şase dintr-un total de opt!], nu prea iau în considerare cumpărarea unor camere foto altele decât Sony sau Nikon [bine, am dat de curând bani pe un Casio Exilim, dar tot Sony e iubirea vieţii mele de fotograf amator], cel mai bun laptop pe care l-am avut vreodată este un Dell [pe care l-am primit, apropo], deci dacă ar fi să-l schimb, mi-aş lua tot un Dell.

Am căutat pe net informaţii despre toate ţigările Kent lansate pe piaţa din România, dar din păcate nu am găsit decât ceea ce apare pe bloguri. Nici pe site-ul „mare” al BAT nu există vreo informaţie despre brandurile lor, în schimb mă amuză că producătorii de ţigări lansează câte un site „fancy”, în Flash, cu fiecare nouă promoţie. Site care, odată cu terminarea promoţiei, este lăsat în paragină sau chiar închis. Păcat.

P.S.: Există şi un blog „neoficial” BAT România: batro.wordpress.com. Nici aici nu am găsit informaţiile pe care le căutam…

P.P.S.: Dragi producători de ţigări,

Alocaţi bugete uriaşe promoţiilor, trimiteţi promoteriţe prin baruri, oferiţi excursii şi alte premii substanţiale celor care vă cumpără produsele. Bravo vouă, ştiu că n-aveţi de ales, pentru că nu e voie să vă faceţi reclamă la radio, TV sau în presa scrisă. În tot acest timp, pe bloguri apar diverse articole care vă promovează gratuit produsele [exemple: unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece]. Înţelegeţi unde B.A.T. bat? :D