La sfârşit de week-end

Nu-i greşit titlul, doar acum se termină week-end-ul! :D

Săptămâna care tocmai a trecut a fost subţirică de tot pe blogul aci de faţă, din varii motive.
Unul – cel mai important, cred – ar fi faptul că m-am lăsat de fumat, chestie care m-a cam ţinut departe de calculator.

E greu, mai ales în primele zile, fără scrumiera plină de chiştoace în stânga şi cana de cafea în dreapta. Mi-am imaginat că îmi va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să beau cafea fără să fumez. Ei bine, nu. Nu ştiu exact ce anume m-a determinat să mă las de fumat, nu ştiu în ce măsură a contribuit la hotărârea mea cartea „Metoda uşoară”, primită pe mail de la un fellow-blogger, şi în ce măsură voinţa mea sau teama de vreo boală. Cert e că am reuşit să mă las de fumat şi să fiu ferm convinsă că nu voi mai fuma niciodată. Sigur, gestul de a duce ţigara la gură, felul în care inspiri fumul, felul în care expiri, toate acele gesturi de fumător sunt, pe undeva, cool şi îmi vor lipsi o vreme. Desigur că, dacă ar veni cineva cu ideea de a ne înfige crenguţe în fund, la început ar părea stupid. Cu timpul, s-ar găsi câţiva „vizionari” care-ar adopta gestul, apoi s-ar împrăştia şi ar deveni un trend cool. În scurtă vreme, jumătate din populaţia Pământului şi-ar înfige crenguţe în fund, mai ales dimineaţa, la cafea.
Diferenţa e că în crenguţe nu-i nicotină şi n-ar da dependenţă. M-am întins iar… ideea era că nu mai fumez şi mi-e uşor. Se pare că sunt ceva mai arţăgoasă decât de obicei, dar totuşi, eu am folosit doar doi plasturi Nicorette. Dup-aia, am mers „curcan rece”.

Aşa… luni şi marţi am fost cam varză, n-am prea dat randament, iar miercuri, joi şi vineri n-am făcut decât să mă rog [vorba vine!] să vină week-end-ul mai repede. Sâmbătă am dormit, m-am trezit cu un pui de răceală, am dormit din nou, iar duminică am fost cu ai mei [aici e inclus şi Sebi, se-nţelege!] la ţară, unde ne-am :D distrat.

Cândva în timpul săptămânii de care tot povestesc aici, am primit prin curier un cadou neaşteptat şi care m-a impresionat. Scrisesem despre mouse-ul cu flori de cireş de la USBmania şi oamenii mi l-au trimis, urându-mi ca noul mouse să-l înlocuiască cu succes pe cel negru şi trist cu care mă „lăudam”. Mulţumesc!

Acum trag linie şi constat că e aproape ora 4. Iar încep săptămâna cu stângul. Pfff! Gata, stingerea! …ceea ce vă doresc şi dumneavoastră!

Doar un mic post scriptum: dacă nu ştii ce-i ăla RSS, sau ştii şi nu-ţi place, dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu şi nu vrei să tot intri pe blog şi să stai cu F5-ul până-mi vin mie idei creţe, ai acum posibilitatea de a te abona prin email la însemnările noi. Asta înseamnă că vei primi pe mail o înştiinţare de câte ori scriu ceva nou. Frumos, nu?