Lucas s-a extins şi au început să apară problemele

Lucas Super Sandwich este o firmă din Timişoara care face probabil cele mai bune sandwichuri din lume. Şi pentru că oamenii apreciază sandwichurile bune, făcute cu răbdare şi pline de bunătăţi, în doar câteva luni Lucas s-a extins, deschizând un punct de lucru la Sibiu, apoi încă unul în „buricul” Timişoarei, mai exact în Piaţa Victoriei. La o aruncătură de băţ de Operă şi la aproximativ 100 de metri de Hotel Timişoara.

Acolo am ajuns în urmă cu două săptămâni, când am participat la SMS Timişoara. Nu că la Hotel Timişoara n-ar fi fost mâncare, dar îmi era poftă de-un sandwich de la Lucas. Am aşteptat mai bine de 45 de minute după sandwich-ul ăla, cu toate că în sandwicheria din Piaţa Victoriei erau trei angajate prezente „la datorie”.

Una frământa pâinea, o alta punea bunătăţile pe sandwich-uri, iar cea de-a treia prelua comenzile de la clienţi, nu fără a-i spune fiecăruia în parte că pentru a primi un sandwich va avea de aşteptat. „Cât?”, întrebau clienţii. Angajata se dădea doi paşi în spate şi-i arăta fiecărui client în parte cât de lungă-i fâşia cu bonuri care ieşeau din casa de marcat. Cam 10-15 comenzi neonorate, am estimat eu. 

Daca ar fi tot timpul aşa, clienţii probabil că ar fi serviţi la timp.Şi mie mi-a arătat lungul şir de bonuri. I-am zis că sunt dispusă să aştept, pentru că eram leşinată de foame şi nu aveam de gând să mănâc altceva. Şi-am aşteptat. Afară era frig, aşa că am aşteptat înăuntru, destul de aproape de bar. La un moment dat, una dintre angajate şi-a exprimat ceva nemulţumire şi a plecat trântind uşa. Colegele ei au ridicat din sprâncene, s-au strâmbat, au comentat ceva şi şi-au văzut în continuare de treabă.

Problema e că sandwichurile alea atât de bune nu pot fi făcute în grabă. Nu poţi să trânteşti ingredientele în chifla aia făcută pe loc, nu le poţi arunca într-o pungă de hârtie şi să treci la următorul client. N-ar mai fi Lucas dacă ar fi făcute aşa. Dar nici să te mişti chiar în reluare nu-i o soluţie, am concluzionat eu. Probabil că la orele de vârf, atunci când toată lumea care trece prin Piaţa Victoriei îşi doreşte un sandwich de la Lucas, ar fi bine să fie mai mult de trei sau patru angajate care să presteze.

Sunt convinsă că doamna căreia îi sărise ţandăra avea motivele ei de supărare. Poate că era în picioare de dimineaţă şi nu apucase nici să meargă la toaletă. Poate că îi dăduse celei de-a patra angajate [care a apărut la un moment dat din spate] un răgaz de 10 minute cât să fumeze o ţigară, iar aceasta nu mai venea s-o ajute. Poate…

Odată cu extinderea, vin şi alte probleme pe care cei de la Lucas nu cred că le-au luat în calcul. Cât am fost eu plecată-n lume după sandwich-uri, Sebi a tras un pui de somn în camera de hotel. Eu am pierdut aproape o oră cu drumul de la hotel la Lucas şi înapoi şi de mâncat am mâncat după o oră, ceea ce nu mi se pare normal.

Aştepţi aproape o oră pentru a-ţi fi servit un fel de mâncare sofisticat, chiar şi o pizza, dacă-i multă lume în pizzerie, dar după un amărât de sandwich, oricât de bun ar fi el, nu e OK să stai atât.

Patronii Lucas n-ar trebui să-mi ia în nume de rău publicarea acestui articol; ar trebui, în schimb, să-şi rezolve problemele: training cu angajaţii, care să se mişte un picuţ mai repede, mai mulţi angajaţi pentru şi mai mulţi clienţi fericiţi, poate chiar mystery shopping, ca să se convingă că nu exagerez deloc.

Data viitoare când ajung la Timişoara o să merg tot la Lucas şi sper să nu mai aştept atât de mult după un sandwich.

Foto: LucasSuperSandwich.ro