Lunea mâinilor îndemânatice: Grătar de grădină construit de la zero

Articol scris de Tata, grătar construit tot de el. Atenţie: are multe poze!

După ce am construit o afumătoare de care sunt mândru [scot afumături super, cine-a gustat păstrăvi afumaţi poate să confirme], am zis ca ar fi momentul să trec la nivelul următor: să-mi fac un grătar de grădină.

Un grătar de grădină sau de curte este mai mult o piesă de mobilier [de curte sau grădină], dar dacă insişti puţin şi pe utilitate, îţi vei da seama că nu e numai atât. Vechiul grătar unde-mi prăjeam cărnurile era unul vechi, din tablă, cu picioare de fier-beton, dar care a fost gândit bine. Cu timpul, însă, el a început să ruginească, să se umple de tot felul de adaosuri, grăsimi şi negreli pe care nu le mai puteam curăţa nici cu polizorul, aşa că m-am decis să fac unul zidit, care să fie acoperit, să aibă o masă de lucru mai igienică – şi mai uşor de curăţat, un compartiment în care să pun discul la care de asemenea se pot pregăti o serie de mâncaruri şi, bineînţeles, nişte spaţii pentru depozitarea cărbunilor şi a lemnelor de foc, ori a ustensilelor necesare grătăritului. 

Recunosc că nu am inventat eu apa caldă, aşa că am făcut nişte vizite pe site-urile celor care au construit grătare de grădină, am studiat mai multe modele de pe net, am luat ce mi-a plăcut de la fiecare şi aşa am ajuns la forma finală, pe care o puteţi vedea la sfârşit. Vă avertizez că nu am nicio pregătire în acest domeniu, iar ce am facut este doar hobby şi plăcerea de a „pierde” timpul util. Şi, ca orice începător, am început cu o greşeală de care mi-am dat seama abia la final, când a început o ploaie mai generoasă şi mi-a inundat puţin construcţia.

Aşadar, celor care vor să-şi construiască aşa ceva şi se vor inspira de la mine, le recomand să înceapă construcţia grătarului ceva mai sus de nivelul solului, tocmai pentru a evita micile inundaţii care se pot ivi în jurul lui. Nu-i o nenorocire ce mi s-a întâmplat, că nu plouă zilnic şi-l pot ridica prin turnare de ciment suplimentar, dar e bine sa învăţaţi din greşelile altora, ca să nu munciţi în plus ulterior.

Stabilirea locului în care vrei să-l amplasezi

Este foarte important să gândeşti şi pentru viitor locul în care îl vei amplasa, pentru că e o construcţie cimentată şi cu greu vei putea să-l muţi când e gata. Aşa că e bine să te gândeşti cât vrei să fie de aproape de bucătărie, de sursa de apă etc. De asemenea, dacă vrei să-i dai un aspect plăcut care să placă celor care-ţi trec pragul, e bine să nu fie prea ascuns.

Turnarea fundaţiei pe care va fi clădit

Aici trebuie să ai grijă să fie mai peste nivelul solului şi să ştii exact ce urmează să clădeşti pe ea. Se poate face un cofraj în care se toarnă beton, dar pentru economie, eu am folosit şi niste bolovani luaţi gratis din râu, peste care am turnat beton. Sunt necesare câteva zile pentru întărirea betonului dar dacă e vară şi cald afară a doua zi te poţi distra cu zidurile.

Aici se vede forma fundaţiei pe care am turnat-o şi o simulare a fazei următoare, clădirea zidurilor din BCA pentru formarea compartimentelor de sub placa de beton pe care va fi grătarul.

Construirea zidurilor pe care va sta placa şi grătarul propriu-zis

Am ales să construiesc zidurile din BCA [beton celular autoclavizat] pentru că spre deosebire de cărămidă, este mai uşor de clădit şi are dimensiunile exacte. Cărămida, dacă nu este una foarte scumpă [şi aici nu este cazul], formele ei nu sunt perfecte şi va fi nevoie să le corectezi.

Aici am făcut o simulare a felului în care va arăta noul meu gratar, dar folosindu-l pe cel vechi – despre care vă daţi seama că trebuia schimbat.

Construirea zidurilor şi turnarea plăcii de beton

Mai jos puteţi vedea deja zidurile ridicate, şi montarea cofrajului care urmează să-i dea forma plăcii de beton pe care se va sprijini grătarul. Ca armătură am folosit o plasă STM şi o bară de fier-beton ceva mai groasă, foarte necesare pentru structura de rezistenţă.

Turnarea plăcii de beton

Este una din fazele foarte importante, pentru că ştiţi şi voi, betonul după ce s-a întărit, greu mai faci modificări. Trebuie avut grijă ca marginile cofrajului să fie egale, să fie perfect orizontale [se verifică cu bolobocul sau cu rigla cu bulă].

După turnare, mi-a ieşit aşa – am fost foarte mândru de rezultat.

Decofrarea

Ei, aici zic să nu vă grăbiţi, eu am aşteptat vreo şapte zile de vară pentru că o placă cu armătură trebuie să stea un pic până se întăreşte, ea având şi rol de susţinere a greutăţilor pe care le vom adăuga deasupra. Şi iată ce a ieşit după înlăturarea cofrajului:

Ridicarea propriu-zisă a grătarului din cărămidă

Este recomandat să ai deja confecţionat grătarul din metal pe care vei dori să-l foloseşti, pentru că în funcţie de dimensiunile lui să poţi construi în continuare. Ce se vede mai jos este un grătar confecţionat din ţeavă pătrată, căreia i s-au dat găuri în interior cu maşina de găurit, iar ca bare între ţevile pătrate am folosit electrozi mai groşi, pe care i-am curăţat şi i-am introdus în găurile date în ţevile laterale, după care am sudat şi ţevile din capăt.

Este, după mine, foarte avantajos atunci când cureţi grătarul între folosiri. După ce grătarul este confecţionat, începi să zideşti cărămida la dimensiunile lui.

Se observă că focarul, adică vatra pe care va arde focul, trebuie să fie din cărămidă refractară cu lăţimea de 3 cm, foarte importantă, pentru că betonul simplu crapă la temperaturi înalte.

În continuare, am considerat că e bine ca masa de lucru din stânga grătarului să fie placată cu nişte materiale ceva mai igienice şi am aplicat plăci de gresie şi de faianţă.

Pe latura din dreapta, din considerente estetice [gusturile nu se discută], am aplicat piatră de râu cu adeziv special pentru piatră.

 

Construcţia cuptorului

Cuptorul este foarte important şi el, pentru că îţi asigură tirajul şi fumul va trebui să meargă în sus. Sigur nu vei scăpa de o mică afumare în timp ce găteşti, dar 80% din fum trebuie să iasă pe coş. Aici se vede începutul:

Mai departe, pentru a-i da o formă de arc de cerc, am folosit ca model o placă de polistiren căreia i-am dat forma dorită.

Aici este faza în care trebuie să ai cea mai multă răbdare, pentru că trebuie să aştepţi până se întăreşte legătura dintre cărămizi, pe rând, una câte una. Pentru economie de timp, e bine să le zideşti şi din stânga şi din dreapta. În acelaşi timp, am mers cu înălţarea cuptorului şi în spatele arcului de cerc, dar în formă de piramidă.

La sfârşit, ca să nu mă mai chinui cu cărămizi, am montat două elemente de horn care se găsesc de cumpărat. Nu sunt un leneş, dar modelarea cărămizilor mi s-a părut cel mai dificil lucru, în sensul că se produce foarte mult praf de cărămida şi e groaznic să-l inhalezi.

Apoi, dacă ţii la aspect, începe şlefuirea. Eu am început cu polizorul unghiular, după care am terminat manual, cu şmirghel fin.

Finisajul

Dacă vrei neapărat să ai un mobilier de grădină pe care să-l admiri cu plăcere, atunci musai trebuie dat cu lac. Eu am evidenţiat rosturile dintre cărămizi cu vopsea lavabilă de exterior, după care am dat cu lac de piatră peste tot. Rezultatul a fost că rosturile au rămas albe şi după ce fumul a mai dat pe afară, dar şi culoarea cărămizilor a devenit mai închisă şi contrastul mai plăcut.

Ăsta e rezultatul final.