De câteva zile, urmăresc înregistrările emisiunii La Radio cu Andreea Esca, de la Europa FM, pentru că mă ajută să-i cunosc și să-i înțeleg mai bine pe unii dintre invitați. Și pentru că lucrez chestii la calculator și îmi prinde bine un fundal sonor care să nu fie doar Night train in the rain. Printre altele, există o rubrică numită „10 întrebări esențiale”, mereu aceleași, pe care Andreea le adresează invitaților.
„Ce înseamnă lux pentru tine?” este întrebarea la care majoritatea invitaților, în general artiști, răspund neașteptat: „să petrec timp cu familia mea” sau „să îmi permit să nu fac nimic timp de o săptămână” și alte variațiuni pe-aceeași temă.
Pentru majoritatea dintre noi, cei care avem suficient timp pentru noi și familiile noastre, luxul înseamnă mașini scumpe, o casă nouă, mobilată după placul nostru, decorată cu chestii scumpe, poate o bucătărie de vis, cu toate ustensilele și aparatele pe care să nu fii vreodată nevoit să le folosești, pentru că ai menajeră, bucătar, servitori etc, plus bani – mulți, mulți bani! Să ai luxul de a-ți permite să călătorești cu stil oriunde ai putea visa, iar la destinație să te aștepte o limuzină care să te ducă la un hotel cu multe stele… ați înțeles ideea.
Mi se pare intersant că noi, ăștia mai săraci, ne dorim lucrurile pe care le au bogații, iar ei își doresc lucrurile simple, pe care noi le avem dar pe care le trecem cu vederea sau le luăm de bune, cum ar zice americanul („we take them for granted”).
Dacă ar trebui să răspund rapid la această întrebare „esențială”, eu aș zice că pentru mine, luxul înseamnă să nu am grija facturilor, a zilei de mâine și să pot călători pe cât mi-aș dori, cu condiția ca seara, după ce fac un duș cu apă caldă și săpun, să mă odihnesc într-un pat comod, iar dimineața să îmi pot savura cafeaua fără să mă zorească Sebi: „No, mergem?”. 
Și mai cred că ești bogat atunci când poți să-ți cumperi liniște. Eu aș plăti toți maneliștii din lume ca să nu mai cânte niciodată.
Pentru voi ce înseamnă luxul?
De citit: Cum e să nu te intereseze cât costă lucrurile? (în engleză)
Daca vrei niste „white noise” pe fundal in timp ce lucrezi iti recomand mynoise.net, au tot felul de generatoare de sunet foarte faine, pentru tot felul de dispozitii.
http://mynoise.net/NoiseMachines/northernLightsDroneGenerator.php
Luxul ptr. mine?
Pai in primul rand e luxul „normal”.
Facturi si chirii platite pentru cateva luni in avans sa imi pot permite sa lucrez la proiecte personale, un upgrade major la comp, bani destui de mancare buna si iesit in oras, un apartament curat si luminos pe langa parc.
Apoi luxul „luxos”.
Cateva sute de mii de euro in cont sa n-am grija zilei de maine. O casuta pe undeva prin natura cu tot comfortul necesar si o peluza/gradina imensa ptr. diverse sporturi si loc destul pentru un ovcharca caucasian. Un 4×4 solid ptr. haladuit pe coclauri. Sa-mi permit sa initiez diverse programe de ajutorare a amaratilor de pe strazi si celor defavorizati – gen o bucatarie mobila ptr. oamenii strazii, burse ptr. tinerii fara posibilitati dar cu ambitie.
Merci de link, dar eu nu sunt fană de white noise – mai degrabă Sebi e cu motoare, turbine, avioane. Eu dorm pe ploaie și/sau foc, vânt, furtună sau, dacă-s ruptă de oboseală, chiar și pe liniște absolută. Iar când lucrez, când nu scriu și deci nu am nevoie să mă concentrez 100%, pot să ascult emisiuni, podcast-uri, de-astea.
Cred că 100.000 de afișări din cele 200.000 sunt făcute de Sebi la video-ul ăsta. Își pune căști pe urechi și doarne în scaunul de la calculator așa. Și cică se odihnește de numa’… eu nu suport zgomotul ăla!
Luxul pentru mine: Sa imi pot permite sa umblu pe coclauri o saptamana intreaga daca asta vreau, fara ca sa se reflecte in nivelul de trai.
Deci tot legat de timp e și răspunsul tău. Curios cum cei care au mult prea mult timp la dispoziție (șomeri, asistați social, pensionari plictisiți) nu îl apreciază la justa-i valoare, nu crezi?
Aproape ca-i inteleg pe unii pensionari care au lucrat o viata intreaga 8-17. Am observat ca si eu am perioade in care am ceea ce numesc „timp mort”, adica atunci cand sunt liber fara sa fi planificat asta. Alea-s momentele in care de cele mai multe ori nu reusesc sa fac o chestie utila si pierd timpul in plimbari prin magazine, visand cu ochii deschisi. Se intampla si sa imi vina cate o idee buna in momentele alea, dar mai rar.
In rest, pot zice ca am noroc de un job care nu necesita sa fiu prezent fizic mereu. Pot sa fiu pe un varf de munte, daca am internet si telefon, si in general nu prea conteaza cand vin si cand plec, daca nu fac magarii de genul venit la 10 si plecat la 16. Bine, uneori „arde” si am ore de lucru neobisnuite, gen 2-7 sau 21-2.
Inainte de asta, lucram 9-18, care se facea cateodata 9-23, cu pizza, cola, cafea. Am luat-o de la zero in alt domeniu tocmai pentru ca imi doream mai mult timp pentru mine. Asta e motivul pentru care imi place jobul pe care-l am, si unele persoane carora le povestesc cat de fain e ceea ce fac imi spun ca am un job „de lux”.
Ma crezi sau nu, dar eu de cate ori ma „visez” bogata, ma visez avand aceeasi masina pe care o am acum si traind in acelasi cartier in care traiesc acum.
Singurul lucru in plus e ca visez sa am si un apartament sau o casa in Los Angeles si sa fiu vecina cu celebritatile de acolo :))))
Am citit niste carti din care am invatat sa apreciez bogatia simpla. Sa multumesc universului pentru ce am deja. Si culmea, ca de cand am inceput sa fiu fericita cu ce aveam, am inceput sa am din ce in ce mai mult.
Nu te gandi ca am vile cu piscine, dar ca exemplu, am reusit sa platesc rata la masina intr-un timp mult mai scurt decat planificasem si deja mai am nevoie de foarte putin pana strang avansul pentru apartament. O sa am de facut rata, nici nu speram sa strang toti banii cash…dar tot e ceva.
Faptul ca am platit rata la masina, m-a facut sa ma simt bogata. Am avut si inca am o stare de bine !
Pentru unii e putin, pentru mine inseamna ceva. Inseamna ca am avansat fata de punctul de la care am plecat, asadar, am un motiv in plus sa apreciez ce am acum.
Iti recomand cartea asta : http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/dezvoltare-personala/cere-si-ti-se-va-da-invata-sa-manifesti-legea-atractiei-101663.html
E un pic ciudata, in sensul ca, cei care au scris cartea imi par putin dusi cu pluta. Cateodata au un fel de a scrie, de zici ca ii asculti pe unii care incearca sa te atraga intr-o secta religioasa. Sunt niste aberatii pe acolo (gen, zic ei ca o anumita entitate le-a insuflat lor revelatia asta ). Dar daca sari peste asta si citesti „la rece”, inveti sa vezi viata altfel.
In orice caz, cheia spre implinirea visului de a deveni „bogat”, fie spiritual, fie material…sau chiar amandoua, este dezvoltarea personala si iesitul din confortul propriu.
Da, inca imi doresc si eu sa fiu milionara in euro. Trebuie doar sa gasesc o cale! :))))))))) Pentru ca vreau sa stau o luna, in fiecare an, pe o plaja exotica si sa beau ceva dintr-o nuca de cocos si sa pierd notiunea timpului. Sa n-am ceas.
PS: Ziceai ca cei saraci isi doresc sa fie bogati, iar bogatii isi doresc lucruri simple. Asta se intampla fix din motivul pe care l-am invatat din cartea aia. Majoritatea suntem atat de preocupati de lipsa a ceea ce nu avem, incat nu mai vedem deja ce avem. Bogatii au tot ce isi doresc, asa ca isi redirectioneaza gandurile spre lucrurile simple. De-aia zic, cheia spre fericire este acceptarea si multumirea SINCERA a ceea ce ai deja. Si acceptarea asa cum esti. De acolo pleaca tot.
Te pup.
Mai am de lucrat până să fiu 100% mulțumită cu ce am și ce sunt. Poate că nu o să fiu niciodată sută la sută mulțumită – și poate că nu e un lucru rău, că cică e bine să îți dorești mereu să fii mai mult, să faci mai mult și mulțumirea = complacere, în „cartea” mea, in my book, cum ar veni. Daaar nu pot să zic că nu sunt recunoscătoare pentru ce am acum. Chiar dacă e departe de „tot ce mi-am dorit”.
pentru mine luxul inseamna sa pot cumpara cate ceva ce`mi face placere, fara sa zdruncind bugetul din temelii si sa aman alte plati. pentru mine un nivel normal e trai e cel care`ti permite sa`ti platesti facturile si alte cheltuieli si sa ramai cu bani pana la sfarsitul lunii. bonus daca reusesti sa pui deoparte 100-200 lei la final. luxul e cand poti sa iti mai cumperi tie sau familiei cate ceva mult dorit pe langa sau sa organizezi o iesire undeva, o excursie, un concediu, etc.
nu are rost sa`mi imaginez lux cu yahturi in Monte Carlo, plaje albe si destinatii exotice ca ala e deja alt nivel, raspunsul meu a fost la modul realist, adaptat pentru locul si timpul in care traim, asa ca nici luxul nu mai e ce`a fost :)
Bine spus, exista o diferenta intre bogati si saraci dar nu in sensul ca unii jinduiesc la ce au altii ci la cum masoara acest lux. Luxul este acel ceva ce nu ti-l poti permite, inca. Luxul este o dorinta pe care o nutresti. Luxul este un paradox si un pleonasm in acelasi timp. Luxul pentru toti este acel moment in care cream sau ne imaginam un lucru, o stare. Este fix acel altceva pe care nu il am sau nu il fac acum.
Bine zis. Luxul e întotdeauna la alții!