Mă, deci Gaben.ro!

Când am fo’ la RoBlogFest, la Hotel Caro am fost cazaţi un microbuz de bloggeri. N-am apucat să interacţionez chiar cu toţi, da’ mi-a părut simpatic Gaben, un moroşan care tot umbla cu PETu’ de un litru jumate de pălincă după el, căutând să-mbete bloggerii ca să râdă dup-aia de ei.

Ba chiar la cheful din Silver Church am auzit că o chelneriţă a vrut să-i confişte „apa minerală”, pe motiv că nu-i voie să vii cu apă de acasă! Atunci, legenda spune că Gaben i-a arătat domnişoricii ce mărgele frumoase face apa lui minerală şi i-a dat de înţeles că PETul ăla nu pleacă nicăieri. Sau nicărí, cum s-o zice în Baia Mare la nicăieri.

Ajunsă acasă, cumva am tot uitat să intru pe blogul lui Gaben, iar când intram nu puteam să dau „play” la posturile lui, pentru că eram la redacţie, unde, logic, trebuie să lucrez, iar dacă din Quarku’ meu ar începe să se audă un moroşan mânios, oamenii din jur ar putea deduce că nu tocma’ lucrez. Ceea ce n-ar fi bine pentru mine.

În seara asta n-am avut nici somn şi nici altceva mai bun de făcut, aşa că mi-am amintit de Gaben şi de articolele lui vorbite, pe care am început să le ascult. Şi-am tot ascultat, şi-am tot ascultat. Gaben e hitul serii la mine-acasă, l-am ascultat eu, l-au ascultat ai mei, când au venit Sebi şi Robert acasă de la birt l-au ascultat şi ei. N-are rost să vă povestesc ce şi cum, daţi drumul la boxe sau puneţi-vă căştile dacă sunteţi la serviciu când citiţi asta şi ascultaţi-l.

Garantez hohote de râs [sau vă returnez de două ori diferenţa!].