Prin Cluj, lumea se salută cu „servus” şi „szia”, cu variaţiunea „no, servus”. În Timişoara, toată lumea zice „ceau”. Nu italienescul „ciao”, ci un fel de „ciau”, aşa cum şi cafeaua este „cafia”.
Mie „ceau” mi se pare potrivit numai pentru prietenii apropiaţi şi în general pentru persoanele mai tinere, de-aia poate m-aţi auzit sau văzut spunând „salut”. Ăsta e compromisul meu – nu zic nici „servus”, că nu mi se potriveşte deloc, nici „ceau”, decât foarte rar.
Şi după această lungă introducere aflaţi care-i treaba cu titlul, precum şi motivul pentru care am tot pus post scripturi cu „au mai rămas x zile” la sfârşitul articolelor, în ultima săptămână. De miercuri sunt cea-mai-fericita posesoare a unui telefon HTC ChaCha! Bine, dacă eram în Bucureşti, îl posedam şi pipăiam de astăzi, dar nu le poţi avea pe toate. Şi domiciliul într-un oraş ca Hunedoara, şi telefonul la care visez încă de când am aflat de existenţa lui… ar fi fost prea mult!
HTC ChaCha s-a lansat astăzi oficial, la Orange, şi costă între 49 şi 215 euro cu abonament [„la liber” nu e disponibil încă]. Eu m-am îndrăgostit de el la prima vedere, pentru că aduce cu actualul meu telefon, dar are – evident – multe lucruri în plus. În primul rând, sistemul de operare Android 2.3.3, pe care îl ştiu de la Sebi. Android is good! Apoi, ChaCha este singurul telefon mobil cu tastă dedicată pentru Facebook. Şi dacă suntem prieteni pe Facebook, aţi văzut că nu trece o zi fără ca eu să dau măcar un „like”, dacă nu 10 sau chiar 100. Sunt zile în care sunt mai prezentă pe FB decât pe propriu-mi blog; ce să fac dacă Mark Zuckerberg a gândit ceva mai frumos decât WordPress?
ChaCha are cameră foto de 5 MP, nici prea-prea, nici foarte-foarte, zic eu, încă una pentru video-call. Camera de 8 MP de la Desire HD-ul lui Sebi face poze foarte faine, sper că ChaCha n-o să mă dezamăgească. Ce mi-i opt, ce mi-i cinci!
Alte detalii despre telefon puteţi afla de pe site-ul Orange. Atenţie, că acum vine bomba!
Puteţi câştiga o sexoşenie de telefon HTC ChaCha mai simplu decât v-aţi imaginat! Lăsaţi-mi un comentariu în care să-mi povestiţi despre situaţia cea mai neaşteptată în care aţi postat ceva pe Facebook sau o situaţie în care aţi avut nevoie de acces rapid la Facebook. Da, atât!
Aveţi timp până pe 7 iulie, la ora 12:00 trecute fix. După ora 12, eu aleg câştigătorul – comentariul care mi-a plăcut cel mai mult [probabil că acela care mă va face să râd – şi nu mă refer la râs din taste, ci râs adevărat şi sănătos, aşa cum râd ori de câte ori intru la Groparu, de exemplu] şi îl premiez cu un HTC ChaCha.
Desi nu prea obisnuiesc sa „stau pe facebook”, am avut parte de o intamplare unde a trebuit sa ma conectez cu telefonul prin WAP. Sa va povestesc:
– Am ajuns in Gorj, Rovinari mai exact, unde, trebuia sa ma intalnesc cu un fost coleg de liceu, pe care nu-l vazusem de vreo 5-6 ani, cu care, corespondam doar prin email si mai rar pe Facebook. Ajuns in Rovinari, mi-am dat seama ca am fost atat de incuiat la minte, incat nu i-am cerut un numar de tilifon, si strain, ajuns cu trenul din Slobozia (Dupa vreo 400km), stai si cauta-l pe Dragnea Florin prin Rovinari, de altfel, nici nu stiam incotro si am preferat sa raman in gara.
Acum, ce-i de facut?! Tilifonul meu amarat nu a pomenit de wireless, de altfel, nici nu stiu daca era pe acolo, astfel, m-am conectat prin WAP, ghiciti, la Facebook. Dupa ce am sezut ca „aurolacii” pe bancile autogarii cu telefonul in nas, imi raspunde si omul omul. Am zis ca trebuie sa fiu scurt, WAP-ul fiind scump, asa ca i-am cerut rapid nr. de telefon si astfel am discutat pe unde sta.
Va vine sa credeti ca statea la nici macar 1-2 km distanta de autogara? Cat am stat cu telefonul in mana, distanta asta o puteam face pe jos, insa cand nu stii.. e greu.
Drept urmare, Facebook-ul m-a salvat in situatia asta. Asta a fost si prima si ultima „aventura” in care am folosit Facebook pe telefon. In rest, foarte rar il accesez insa un smartphone ar fi de folos oricui :)
Simplu. Ramas fara hartie igienica in pozitia cea mai neconfortabila. Clasicul urlat dupa mama nu a mers, noroc ca bate wi-fi-ul pana in baie si ca sunt atat de onlineaholic incat sa imi iau telefonul acolo. Dat un mesaj, venit imediat solutia. Thanks Facebook :D
eu am avut nevoie disperata de facebook cand am vrut sa vad pozele unui „sexos” de prof de`al meu. ii stiam numele, chiar si adresa de mail, insa nu aveam cont pe facebook. el a fost motivul pentru care mi-am facut contul pe care il folosesc si acum. partea proasta e ca proful e oarecum casatorit, asa ca degeaba am facebook, degeaba nu-i mai sunt studenta :))
Eu nu inteleg ce e mania asta cu Facebook. Eu nu am cont si ma mandresc cu asta.
@Flo: Sa inteleg ca mama ta sta lipita de Facebook de a vazut mesajul imediat?
eu zic sa scrie Groparu….
Chiar căutam dacă pot să-l achiziţionez la liber.
Intamplarea mea nu e amuzanta, cat interesanta. Eram acasa, ma sunasera de la serviciu si trebuia sa iau legatura cu un coleg de peste ocean. N-aveam decat numele, acces la reteaua de la serviciu n-aveam, dar aveam smartphone-ul cu Facebook la indemana. L-am cautat pe Facebook, i-am dat „add”, mi-a raspuns (banuiesc ca a contat ca a vazut ca suntem de la aceeasi companie), si am facut schimb de numere de telefon ca sa putem rezolva problema. The end.
Dupa cum multa lume stie, Sibiul a fost foarte populat de sasi, care dupa Revolutie au plecat majoritatea in frmoasa lor tara Jermanica. Printre acesti sasi reintorsi la patria muma(aka Jermanica) am si eu prieten pe numele lui sa spunem Ionica. Ionica a mai revenit in Romanica de cateva ori fiind fascinat de strada pe care locuia bunica lui (pe care in noaptea fiecarei betii crunte o cautam cu inversunare…si nu o gaseam….poate concentratia de alcool din sange sa fie vinovata No. 1), de ospitalitatea sibienilor, de culoarea codrilor, de gustul sarmalelor, vinetelor si micilor…si lista poate continua. Pe langa cautatul strazii pe care locuia bunica lui, Ionica mai avea un mare hobby si anume acela de a spune bancuri vechi, de pe vremea lui Ceasca, bancuri pe care noi toti le stiam deja si le consideram demult expirate si rasuflate….dar asta era hobbyul lui si el se incapatana sa ne spuna mereu si mereu aceleasi bancuri….chiar daca printre ascultatori mai erau si nemti 100% care nu intelegeau nici-cum bancurile ceausiste. Bancul cel mai preferat al lui Ionica era cel cu badea care cumpara bilet dus-intors Viseul-Tokyo….nu mai spun si bancul…toti il stim….Evident ca acest mirabolant de amuzant banc era spus tuturor, inclusiv sotiei nemtoaica 100% care nu pricepea „morala”..defapt atat de plictisiti eram toti de banc incat nici macar noi, prietenii apropiati nu mai intelegeam morala….ma rog…to make long story short, anul acesta, am trecut prin VISEUL !!!!!extaz!!!!emotie!!!!!fluturi in stomac!!!!!!…nu l-am putut gasi pe Ionica la telefon sa ii explic starile mele, dar am putut face o poza la placuta cu VISEUL pe care am postat-o urgent pe wallul de FACEBOOK al lui Ionica prin intermediul smartphoneului din dotare…pt ca…nu-i asa…ce buna e o conexiune la net pt FACEBOOK cand ai nevoie!!!!!…pam pam!
A fost o dată febra aceea cu scriptul Vodafone „CRBL pe Facebook” iar Vodafone făcuse un concurs în care am decis să mă înscriu cu câțvia dintre colegi, pe ultima sută de metrii.
Am spus noi că îl parodiem pe Guță, așadar era „Guță pe Facebook”.
Am așezat niște scaune ca în tren, am luat un telefon dinacela cu ecran alb – negru pe care mă prefăceam eu că intru pe Facebook + un telefon cu o melodie de-a lui Guță (pe care îl ținea „Guță” al nostru la el și îl scotea când pronunțam cuvântul „playback”).
Am imitat scriptul original numai că l-am înlocuit pe CRBL cu cel mai sus menționat iar în loc de pasiunea sa, șahul, noi am pus playback-ul. Am avut nevoie și de un hanorac cu blană și niște lanțuri (de purtat la gât) și a ieșit o adevărată parodie de care râd și acum când relatez. Din păcate am șters-o de pe Youtube după concurs, concurs pe care nu numai că nu l-am câștigat dar nici n-am apucat să ne înscriem fiindcă telefonul meu de pe atunci nu avea wireless și după zeci de încercări de a urca video-ul pe Facebook ne-am lăsat păgubași, l-am urcat când am ajuns acasă însă era prea târziu.
Deși nu am reușit să ne înscriem în concurs, colegii și prietenii noștrii au râs mult timp pe baza acelui clip :-D.
OFF: Telefonul mi se pare genial pentru tastatura fizică qwerty + Android 2.3 + Facebook, e telefonul care nu ar trebui să-i lipsească nici unui blogger.
ieri in tren veneam spre bucuresti. Si nu aveam nici un telefon smart care sa accepte bucuria de facebook. In plus aveam niste prieteni care isi sarbatoreau zilele de nastere. Vroiam sa fac asta dar nu am reusit in nici un fel, ca un c3050 nu merge sa acceseze nimic. Doar Opera mini, o editie mai slaba.
A doua bucata :
Aveam concert acum vreo cateva saptamani si creeasem un event pe facebook. Multa lume attending. Cu o zi inainte de cantare a intervenit ceva si a trebuit sa anulam. Dar desigur, nu aveam acces la facebook sa anulez eventul. Lumea, planuri pentru concert, alea alea. Drept urmare, majoritatea persoanelor care au dat attending, au ajuns la localul in care trebuia sa tinem concertul si nu vreau sa imi imaginez ce fata au facut. In principiu, orice om trebuie sa aiba un Smart fucking phone sa aiba acces la facebook. Multumesc :)
au fost foarte inspirati cu tasta aia pentru facebook:)
Daca ai fi postat acest concurs acum cateva zile, n-as fi avut ce sa-ti povestesc…
Tocmai ma intorc din luna de miere, o saptamana de fapt plina de peripetii. Trebuia sa ajungem in Spania, dar calatoria s-a anulat vineri la ora 16:00 (sambata aveam nunta si luni dimineata era programata plecarea). In final, ne-au propus Cipru, insa si aici ne-au dus cu presul, pentru ca ne-au promis un hotel si ne-au dus in altul, aflat in alta statiune decat cea pentru care ne dadusem acordul. Un singur lucru a fost ok: am prins un wireless si am avut aproape mereu net in camera.
Exact in seara dinaintea plecarii am vazut-o online pe Facebook pe fosta mea colega de banca din clasa a 5-a pana intr-a 12-a, pe care n-o mai vazusem de vreo 5 ani deoarece ea s-a mutat cu familia in Limassol, Cipru. Am intrebat-o ceva despre destinatia mea si, cand a auzit ca vin, s-a bucurat tare mult si mi-a promis ca va veni sa ma viziteze ca sa ne vedem.
In seara dinaintea vizitei i-am scris pe Facebook, again, i-am dat detaliile referitoare la hotel si am asteptat raspunsul ei. In dimineata urmatoare am incercat sa ma conectez la reteaua wireless sa vad ce mi-a raspuns, dar nimic! Reteaua nu functiona. M-am invartit eu putin prin camera, am luat micul dejun, am revenit in camera, net deloc! M-am dus cu sotul meu la piscina, veneam regulat in camera sa verific daca merge netul, dar nimic…
La un moment dat insa, in timp ce eram in camera, descopar ca netul si-a revenit. Intru repede pe Facebook, vad ca aveam mesaj de la colega mea, plecase in urma cu o ora din Limassol si trebuia sa ajunga curand la noi. Cand inchideam pagina, suna telefonul din camera: prietena mea era jos la receptie! Am coborat intr-un suflet si, cand ne-am vazut, ne-am strans in brate vreo 5 minute…
Ne-a dus sa vedem cele mai faine locuri din statiune si din imprejurimi si pot spune ca, daca nu mergeam impreuna cu ea, am fi ratat cele mai faine locuri din Cipru! Noroc cu Facebook-ul, ca altfel nu ne-am fi intalnit…
Am avut nevoie de facebook atunci cand a fost postata o poza cu mine pe site-ul cocalarilor.Poza era destul de penibila, de la o petrecere.Eu eram la munte si daca as fi avut acces la internet as fi putut trimite un mesaj in care sa explic situatia, urmand sa fie stearsa poza respectiva.Bineinteles ca asta s-a intamplat cand am ajuns acasa, dar la momentul acela deja devenisem subiect de gluma in grupul meu de prieteni.
in clasa a 12-a, intr-o minunata pauza intre doua ore de informatica, am incercat sa ii trimit sora-mii, aflata in alt oras la acel moment, o poza cu prima mea pereche de pantofi, achizitionata pentru banchet. Cum singurul caculator care nu avea internetul oprit era al profului, iar el nu avea nicio problema in a-i folosi calculatorul in pauza, am incarcat repede poza de pe telefon, si am postat-o(am crezut eu) pe facebook. Proful vine, eu inchid repede fereastra si am reped in banca. Evident ca in timpul orei, proful a trebuit sa intre pe facebook, pe care eu eram inca logata, si sa vada ca de fapt, poza pe caer tocmai o incarcasem nu era cea cu pantofii, ci una cu catelul profului, cu o parte din piciorul lui, si un comentariu „love ‘emmmm!”. I-am explicat care a fost situatia, proful, de treaba, a ras, insa si acum inca mai incasez mistouri de la colegi, legate de fetisul meu pentru picioarele profului :))
Hmmm… faza asta s-a intamplat acum cateva zile. Pusesem un pariu cu un prieten ca pot sta o zi fara facebook! Am pus pariu pe niste pahare de colectie, ca daca nu intru, imi ia el urmatoarele pahare, si daca intru i le dau eu pe ale mele. Buuun… m-am trezit la 11, la 2 eram putin nervoasa, dar nu din cauza facebookului! Am facut cele mai dubioase chestii in ziua aia: review-uri, yoga, mi-am cumparat ceai de tei (cand aveam un tei langa mine), chestii d-astea, de te doare mintea! Siii… la un moment dat, pentru ca ma plictisisem de atatea seriale si filme, am deschis netul si am dat INVOLNUTAR click pe facebook. Mi-a luat 2 secunde sa realizez ce am facut, apoi l-am inchis imediat! Dupa, am sters toata istoria, nu ca ar fi cerut-o el, dar voiam eu sa fiu „clean”.
Ma rog, partea buna e ca am castigat pariul. Partea proasta e ca am ratat 3 zile de nastere, o prietena care s-a „re-combinat” cu altul si alte chestii, pentru care trebuia sa ai facebook-ul deschis! :))
si-aici un cha cha cha?! :))
apai daca nu-l castig pe al lui hoinaru, alex negrea sau ariel,
si-l iau pe al tau promit solemn ca-mi iau rasnita de cafea din camara si fac un „will it blend” cu smartphone-ul meu vechi luat de la vodafone, cuz it sux
si folosesc botonul ala fain sa dau pe facebook filmuletul >:)
Eram in oras cu niste prieteni, fix inainte de BAC, adica acum o saptamana. Mama fiind foooarte panicata cu BAC`ul nu m-a lasat sa ies pe motiv ca ‘ai de invatat’, asa ca am mintit si i-am zis ca ma duc sa invat la o colega. Partea proasta a fost cand mi-am amintit ca mama are numarul de telefon al colegei mele, numarul de fix chiar si daca suna..era cam gata cu mine. Drept urmare trebuia musai s-o sun pe colega sa-i zic ca daca suna mama sa-i zica ca invat sau sunt la baie sau sunt pana la magazin sau sunt pe drum spre casa sau orice numai sa nu-si dea seama ca nu-s la ea. Partea si mai nasoala era ca colega mea nu avea semnal in casa, deoarece sta in capatul lumii, la iesirea din oras si acolo-i scump semnalul, asa ca am vrut s-o sun pe fix. Surpriza! Nu aveam numarul de fix. Intru pe Facebook de pe telefon. Nu am cel mai tare telefon, dar nici nu-i bomba, asa ca ma asteptam sa fie destul de usor de folosit..dar nu, total gresit. Intru pe profilul colegei mele si incerc sa-i scriu un mesaj care suna cam asa „daca te suna mama ii zici ce vrei tu numai sa nu se prinda ca eu-s in oras si ca de fapt eu nu invat si frec menta. ma anunti daca se intampla ceva.”
Ajung acasa dupa cateva ore, ma intalnesc cu mama, ma intreaba cum a fost, ce am invatat, ii spun ca mi-a sangerat creierul de cat am studiat si ma duc la laptop..cand intru pe facebook..vad 2 notificari, cand dau click..SOC..mama mea cea draga daduse LIKE la mesajul meu scris pe WALL`ul colegei, impreuna cu urmatorul comment: „cand ajungi acasa te ascult..sper ca ai invatat bine preturile din meniu”.
N-are rost sa spun ca 2 zile n-am avut curaj sa dau ochii cu ea.
Denisa, eu am deja HTC (mersi Sebastian pentru sugestie :P). Am observat ca e promoție…al patrulea blogger ce oferă Cha Cha.
My opinion: +1 for Luciana & Elena.
PS: Nu funcționează abonarea la comentarii prin email.
Cadru:
Ieșire în oraș, vreo 10 prieteni cu prieteni de-ai lor, de-ai mei, de-ai tuturor. Toată lumea (vreo 20 de persoane) la o masă cât jumate de bar. O tipă pe care știam că o am pe facebook, ea știa că mă are pe facebook, la 2 persoane de mine.
Story:
Tipa frumușică, eu fără jenă. Râdem, glumim, hahaha, hihihi, pisi ce mai faci, pisi ce bei că facem rost, mai ia o țigară, poate vrei niște alune, glumițe de agățat prin baruri. Lângă ea un tip, sistem matahală-momâie. Eu din ce în ce mai aprins în discuții, ea cu zâmbete, chicoteli, socoteli. Ea cu smartphone, eu cu râșniță. Eu cu numărul ei de telefon, ea fără al meu. Se tasta în zori, eu mă uitam la bec. Merg la baie, ies din baie, afară, matahala-momâie, cu ochii pe mine, vene umflate în gât, ochi împrăștiați. „Bă, vezi cum te comporți că aia-i prietena mea. S-a înțeles?” Eu cu ochii în pământ, nervos că nu mi s-a spus. Ăsta intră la baie, eu merg rachetă la ea. „Auzi pisi, da mie de ce nu mi-ai spus că ăla-i prietenul tău?”. „Păi n-aveam numărul tău și cum știam că ești cu blogurile, twitterul, facebookul, alea, alea, ți-am dat un mesaj pe facebook și ți-am spus să o iei mai ușor că ăsta-i pretenu.” Detalii menționate în gura mare, toată lumea sub mese de râs, eu înjurând tehnologia, râșnițele fără acces la net, etc.
Concluzie:
Dacă aveam un telefon cu acces la facebook, pentru dumnezeu nu mă făceam de râs în halu ăla.
Ei, cum e vorba de un premiu, cum le creste imaginatia vizitatorilor.
La mine e simplu: pe vremea cand imi prindeam urechile cu Facebook-ul, am scris un mesaj un mesaj unei fete, direct pe wall, asta in conditiile in care aveam prietena. Totusi, eu credeam ca mesajele sunt private, dar si sa vezi cand au inceput sa curga like-urile.
Pfff, sa vezi explicatii si balbaieli. Cum a zis un prieten, cand o femeie te-a prins ca vrei sa o inseli, poti sa ai cele mai mari c….e din lume, nu conteaza, ca iti dispar instantaneu.
I know, sad, but true.
Un Htc Cha Cha m-ar fi salvat acum in sesiune cand la un examen(la care daca aveai un loc bunicel puteai sa scoti telefonul),auzisem de la altii care puteau intra pe facebook,ca se postasera niste rezolvari de catre cineva care avusese examen ziua trecuta.Asa ca cei care au reusit sa intre pe facebook,au luat.Deci m-ar fi ajutat enorm,pentru ca acum eram si eu in vacanta, nu mai stateam si invatam pentru restanta.
La un moment dat aparusera niste nenorociri de aplicatii care, dupa cum zicea acolo, puteai vedea cine iti viziteaza profilul. normal, haifaivistii inraiti au pus botul. si au inceput inundarile pe wall-uri cu tot felul de postari de genul. eventual te mai trezeai, seara in special, cand e lumea mai activa, cu 20 de mail-uri ca au postat toti fraierii pe wall-ul meu aceasta aplicatie. bineinteles, dupa blestemele de rigoare, am facut un Event care suna ceva de genul:
Cine mi-a vizitat profilul:
„Daca tot sunteti in febra curiozitatilor si vreti sa stiti cine va vizualizeaza profilul, propun ca pentru 2 zile, 3 zile, cat vreti sa procedam in felul urmator:
TU, ca vizitator, cand te uiti pe profilul unei persoane, sa lasi un semn pe wall, un poke, ceva. Sa fiti cu totii satisfacuti.
P.S.: Nu trebuie sa anunti ca ai intrat de 10 ori, ci doar o data e destul.
P.P.S: Eu nu sunt curios cine mi-l viziteaza. Dar voi anunta cand vizitez profilul cuiva. Nu ma abat de la regula.”
pentru o saptamana aproape, am avut succes. :D
ahhh.. am citit prost. raspunsul meu nu corespunde intrebarii. :(
revin cand imi aduc aminte de ceva bun.
Clasa aIXa,săptămâna francofoniei,o versiune mult mai inocentă şi naivă a mea,una care nu avea nici în clin,nici în mânecă cu franceza,hrănită 9 ani de zile cu germana.
Îmi plăcea să mă implic în orice acţiune se făcea în liceu,aşa că m-am oferit să organizez petrecerea de la sfârşitul săptămânii francofone,prilej de discotecă pentru elevi (şi de băutură şi combinaţii),se-nţelege.
Problema mea ce mai mare era găsirea unei teme,vroiam să fie specială-a9a,popularitate,ştii cum e;salvarea venise aparent de la un prieten,care mi-a zis într-o doară o temă care mi-a plăcut cum sună,şi ironic mi-a zis cam ce înseamnă-petrecere specific franţuzească,foarte elegantă,perfectă.Bun.
Fără să mă documentez mai mult,am făcut prima şi prima dată un event pe facebook,desigur.Prima zi,nici-un succes.A2a zi,nişte comentarii de”hăhă te credeam cuminte”.2 attending.Ce Dumnezeu,mai trimitem odată.(niciodată n-o să-mi iert sâcâiala)
Aceleaşi reacţii,nimeni nu se explică,doar comentarii care cuprindeau surprinzător de multe chestii gen „pisi”,”nebună mică” şi altele.WTF.M-am uitat mai bine-afişul?acceptabil.Informaţiile?Fără aluzii sexuale,spre deosebire de comentarii.
Am dat un search cu numele temei.Stupoare.
Tema şi titlul petrecereii?Ménage à trois.
Need I say more?Şi asta e povestea despre cum am învăţat eu franceza de atunci.
tre sa fii chiar prost sa nu stii ce inseamna menage a trois :))) sincer acum, nici eu nu am facut deloc franceza. da e la mintea cocosului :|
dupa cum stiu toti hunedorenii, la noi se sisteaza apa rece destul de des din cauza lucrarilor.asa ca, atunci cand am vazut anuntul cu sistarea apei, am facut poza la anunt si, in loc sa incep sa-mi sun prietenii, am postat poza pe facebook sa afle lumea ca se va sista apa.am scapat de sunat jumatate din prieteni.
inca am poza pe contul de facebook, de amintire.
@mada,e just a thing.Pur şi simplu s-a întâmplat să nu mă fi interesat când auzisem de el şi să nu fiu atentă în ce context l-am auzit.Păţăşti.
Facebook-ul e mama procrastinării eficiente și a stalkerismului amator spre mediu, clar. Abuzez fără rușine zilnic de el, împroșcând cu like-uri, piese și comentarii și hrănindu-mă cu penibilitatea ori calitatea oamenilor. Trecând peste introducerea vag necesară, pot spune că site-ul ăsta și-a depășit statutul când m-a salvat anul trecut de la fatalitatea de a plânge la ușa căminului. Anul I, cazări la cămin. Nimeresc în camera X, fac un schimb și mă mut în camera Y, cu o tipă de la mine din oraș. Colega numărul 3 – o domniță neprihănită și speriată de bombe, însoțită de ambii părinți, refuză să ocupe patul de sus. „Fata mea nu a dormit o noapte în altă parte decât acasă, am avut grija atâția ani de ea, acum nu o las să doarmă sărăcuța acolo, dacă își rupe ceva?!”. Tratativele și argumentele de orice fel (de la raționale la impertinente) nu au niciun efect. Doamna, încadrabilă în tipologia țaței parvenite lejeeeer, mă amenință cu reclamație la decan, rector si posibil chiar la ministrul învățământului, banuiesc. Doar pentru simplul fapt că îi pun viața fetei inapte social în pericol. Ostilitățile durează vreo oră: tipa, o semi-autistă, polivalentă, ce-i drept (studentă la două facultăți opuse ca specific), ranjește tâmp în fața părinților care mă privesc ca după o cină cu lămâi. Sătulă de scandal și de prostie, plec. În timp ce eram la kilometri depărtare, aflu că mama eroină a făcut scandal la administrație. Urmarea: schimbul cade, back to basics: camera X. Ușurare aparentă: scăpasem de dementă, dar eu urma să îmi duc bagajele în două zile într-o cameră pe care nu puteam să o deschid. Simplu: făcusem schimb de chei cu o tipă pe care abia știam cum o cheamă. Nu mai vorbesc despre telefon, mail și alte artificii. La fel și cu colega nr. 3: nicio punte de legătură. După ce am bocit jumate de zi, pe sistemul „de ce eu?”, mi-a dat prin cap să îmi caut pe Facebook fosta-actuala colegă de cameră al cărui nume îl reținusem. Am găsit-o și de aici ce a urmat a fost ceva gen „ăla negru de respira greu era tac’su”, adică dintr-un în alta am făcut rost de datele de contact ale colegei nr.2, care a binenvoit să se sincronieze cu mine și să mă salveze de la un „deschide ușa, creștine”. Asta chiar a fost o situație în care Zuckerberg mi-a salvat pielea. :)) Dacă se întâmpla și mai repede, era și mai bine.
In fiecare an, de ziua mea, de Pasti, de Craciun, revelion, etc, mi se incinge telefonul de la mass-uri prin sms si de la apeluri de la persoane mai mult sau mai putin dragi, mai mult sau mai putin apropiate, mai mult sau mai putin importante, care vor neaparat sa ma intrebe pe unde umblu sau vor sa imi ureze ceva. Si aproape de fiecare data imi inchid mobilul cel tarziu la pranz, pentru ca ma dispera. Anul asta, in ajun de Craciun, am facut un experiment. Am profitat de faptul ca 90% din cei care „ma torturau” sunt prietenii mei pe facebook si am postat un mesaj de la multi ani, sarbatori fericite, toate cele bune, toti banii din lume, perdele de nea, bla bla bla. Si a functionat. Majoritatea mi-au raspuns pe facebook si m-au scos din lista celor pe care i-au stresat a doua zi prin sms, asa ca am putut sa dorm linistita pana la pranz, sa mananc in tihna jumatatea mea de porc gatit 100% nesanatos, sa ma predispun nederanjata la toxiinfectie sau intercolita si sa imi vad de Craciunul meu, nu de al lor :)).
De atunci, de fiecare data cand vreau sa evit zecile de mesaje si apeluri, ma „exprim” pe facebook.
Ce pacat ca al meu telefon nu e un smartphone, e doar un telefon destept, asa ca uneori facebook il mai suprasolicita sau descarca.
Am o aversitate la valentele de “pitzi” a unor fete. Din pacate cum nu le poti ocoli pe toate, se face ca la un moment dat un amic bun de al meu umbla cu o fatuca de genul asta iar noi trebuia sa ii cam inghitim ifosele din cauza amicitiei.
Amicul asta avea o casa de vacanta la munte cu un mic parau in fata, asa ca la invitatia lui de a “arde” un gratar am raspuns pozitiv gandindu-ma la racoarea unor beri transpirate si iesirea in natura. Din pacate urma sa vina cu fatuca dar m-am resemnat gandindu-ma ca nu are cum sa ma scoata asa de rau din minti.
Dupa o zi intreaga de ifose pe domnisoara, “cum adica sa fac EU baie in parau draga?!” si “credeam ca ai asfalt in curte de aceea am venit cu tocuri, draga” m-am amuzat teribil cand ducand cu scarba o farfurie cu o ceafa la gratar uleioasa catre meseni, duduia a alunecat pe spate in singura balega disponibila de pe proprietatea amicului reusind sa se intinda toata in rahat. Ceafa de porc uleioasa aterizase pe pieptul ei ca o cireasa pe o inghetata racoroasa intr-o zi de vara.
In momentul respectiv mi-as fi dorit un telefon sa ii fac o poza si sa o urc pe facebook, sa o tag-uiesc pe domnisoara si sa apara acolo langa pozele ei pline de rujuri si maieutze roz, intinsa in balega de vita si cu o ceafa de porc direct in poale.
stateam intr-o seara la calculator , pe facebook, cu prietena mea. vroiam sa imi modific ceva la profil, nu mai stiu ce si din neatentie am schimbat din “in a relantionship” in “single”. la nici 2 minute a inceput sa imi sune telefonul , wall-ul era plin cu mesaje de la prieteni,toti ma intrebau ce s-a intamplat, de ce etc.. am decis sa nu schimbam sa vedem reactia de pe facebook, am inchis calculatorul si ne-am culcat. toate bune si frumoase cand a 2 zi dimineata ne trezim cu o buna prietena de a ei la usa, disperata, mai mai sa ma ia la bataie ca ce i-am facut, unde e, de ce nu raspunde la telefon. eu somnoros, am ramas blocat. nu intelegeam ce cauta ea de la pitesti in bucuresti. prietena mea a avut telefonul inchis, tipa a sunat-o in disperare si a venit cu primul tren de la pitesti la bucuresti sa vada daca este ok. dupa ce m-am dezmeticit, au durat vreo 10 minute pana am reusit sa ii explicam ca e ok, nu ne mai puteam opri din ras. dupa ce a pus la incarcat telefonul si la deschis, iar ne-am pus pe ras, zeci de mesaje disperate de la tipa, wall-urile de la facebook la fel. acum sunt iar “in a relantionship”.
A fost acum cateva luni un concurs pe facebook dar din pacate am avut toata ziua ocupata si l-am pierdut, daca aveam acces rapid mobil pe fb poate castigam….
Un lucru e clar: decât să mă pui la cratiță, mai bine mă pui să bat un cui prin casă. De ziua mea n-am fost în stare să fac și eu niște sarmale sau altceva mai de-ale gospodinelor, așa că am făcut pinguini. Nu, nu fac mișto. Ăsta e primul pinguin http://www.flickr.com/photos/64652490@N07/5887602299/, începusem să-mi intru în mână http://www.flickr.com/photos/64652490@N07/5887602303/ și a ieșit o armată de pinguini http://www.flickr.com/photos/64652490@N07/5887602307/.
După ce le-am urcat pe Facebook, s-a declanșat isteria. Cred că am atins apogeul de popularitate în ziua aia.
P.S. 1: NU, NU LE-AM DAT NUME! CIUDAȚILOR!
P.S. 2: vă rog țineți groparul în crâșme până se termină concursul, dacă l-ați scăpat aici ne-a nenorocit pe toți.
@Cristina: Mai degraba e un urmaritor din umbra. Citeste mult, dar nu posteaza aproape deloc. Poate un like din cand in cand. Totusi intamplarea face sa fi fost la calculator atunci. Daca nu stiam asta as fi sunat-o (avand telefonul), dar asta ar fi facut-o sa se ridice de la birou.
i-am facut de rusine pe cei de la Pepsi Romania.
Poza Facebook
Sper sa se poata vedea.
Daca nu, pe scurt:
Pepsi pusese status: „Cinema, o vizita la cunoscuti, un club, stat acasa cu prietenii… ce preferati sa faceti intro seara de vineri?
Eu: sa scriem corect „intr-o”
Mi-au sters commentul si s-au corectat.
Foka: din pacate, noile reguli zic ca putem scrie si „intro”, „intrun”, daca am inteles eu bine. Dar eu refuz cu obstinatie sa scriu dupa cum li se nazare unora. Eu scriu cum stiu si pace.
…ha,e singurul site unde intru cand vreau sa ma distrez cu fostii colegi de scoala……si noi chiar ne-am distrat in scoala!!! si se pare ca unele lucruri au ramas la fel!:P
Frumos. Inca putin si se vor accepta si „a-ti (venit)”, „vin-o” si alte idiotenii scrise de retardati… ma rog… uite cum mi-au stricat intamplarea. :))
chiar de Sf. Petru aveam vreo 3 sarbatoriti, si ramasesem fara minute pe telefon asa ca singura solutie era sa le transmit urarile pe facebook
eram prin oras… m-am intalnit cu prietenii (actuala prietena de ani de zile, era la lucru, urma sa mearga acasa sa se schimbe, sa verifice farmville/petville/kkville sau naiba stie ce joc si sa vina si ea)
Vine X la mine „ce sa zic, esti tare, bravo mai…cum ai reusit ?? ” – eu ???
Y : „tu esti tampit ? nu ai auzit de protectie ? ”
Z ” felicitari…acum ce ai de gand sa faci ? ”
Desigur le-am luat ca pe niste glume, dar am intrebat care e figura…
„felicitari taticule”
In continuare am luat-o ca pe o gluma „taticule” mai este si expresie…
„Nu frate, a postat una Cristina la tine pe wall ca e insarcinata si ca e copilul tau, si ca sa stie toata lumea acest lucru..”
Moment in care m-am albit la fata… Prietena mea nu este „Cristina”. Cristina este una din amicele mele cu care mai vorbesc. Domnisoara s-a gandit ca ar fi amuzant sa o „intarate” un pic pe prietena mea care face in toate felurile (aka vulcan) cand e nervoasa, si sa rada un pic de mine.
Cu melodia Vangelis – Chariots of Fire – pe fundal, am alergat pana acasa, nici nu imi aduc aminte drumul… (serios am sarit si peste o grasa cu un carucior….era in drum) sa sterg postul….
Daca : am ajuns acasa sa sterg postul la timp si prietena nu era acasa / am ajuns acasa si prietena tocmai se loga pe facebook / am ajuns acasa tocmai cand citea postul / daca am ajuns acasa dupa ce a citit postul si si-a scos tot armamentul (facaletul, tigaia) din dotare / daca m-a lovit o masina si acum scriu din rai in timp ce incerc sa falfai din aripioare ca un pinguin (inger cu burtica)…. – ramane de vazut dupa ce castig mobilul – HA !
Am avut nevoie de acces rapid pe facebook cand am organizat o petrecere supriza pentru prietenul meu, care nu avea cont de facebook.Astfel, am comunicat pe Facebook cu toti prietenii nostri care m-au ajutat sa organizez petrecerea, dar era dificil cand eram plecata, si nu puteam comunica cu ei.Asadar, un HTC Cha-Cha m-ar fi ajutat foarte mult in acele momente.;))
Haideti sa va povestesc si eu o intamplare care ma amuza ori de cate ori imi vine in minte!
Era 1 aprilie 2011 si aveam chef de glume si pacaleli,in ziua aceea parca toata lumea uitase ce zi este si toti erau posomorati si tristi si plictisiti asa ca am ticluit eu un plan>:) )!
Am intrat pe Facebook si am postat frumusel un status in care am spus” La operatie! Sper sa ne mai vedem…”primeam mesaje si comentarii ca ce am patit,daca sunt bine,telefonul suna incontinuu iar eu nu raspundeam,un complice de al meu a dat un comentariu la indemnul meu in care a precizat unde sa vina sa ma vada prietenii mei”am fost la spitalul Judetean este in stare grava,salonul 8 etajul 6 va asteptam acolo sa fim alaturi de ea”si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca prietenii comentau si faceau planul sa vina sa ma viziteze,ba mai mult chiar au si plecat intr`acolo insa le-am dat eu un telefon mic si dragut in care le-am spus ca aveam chef de glumite…sarate sau nesarate!:))I-am chemat la mine acasa si i-am scos la un suc si le-am dat niste prajiturele care sa le mai indulceasca minile!ce-i drept s`au cam speriat!deci cu Facebookul nu te joci! [-x
Asta a fost cea mai simpatica intamplare a mea cu facebookul…ar mai fi una cand tot primeam de la un prieten mesaje ca facebookul meu va fi sters si alte nebunii:)) dar in realitate era doar o mica teapa!:))
Imi iubesc prietenii!
Eu doresc succes tuturor participantilor si tie o vara miiiiiiiinunata!
Muuuah:*
aloha!!!eram intr-o seara pe facebook si s-a oprit curentul, eram foarte nervoasa. noroc ca am putut intra pe mobil si am terminat convorbirea cu bunica. telefonul meu e cam vechi si nu prea merge daca as fi avut HTC ar fi mers mai repede ca sa vorbesc cu bunica.
Aveam nevoie sa postez ceva pe Facebook,mai precis mi-a venit o fraza in minte pe care neaparat vroiam sa o afle si prieteni mei,dar eram pe strada cu fratele meu si imi uitasem telefonul acasa asa ca i-am cerut telefonul ca sa intru pe Facebook pentru ca el avea internet cu acces nelimitat la pagina de Facebook,activat implicit cu optiunea cu minute si mi-am rezolvat treaba,am iesit din cont si am sters cookies,cache si istoricul navigarii ca sa nu stie el pe ce pagini am intrat sau sa intre in contul meu de Facebook!
Si daca sunteti curiosi cum suna poezia acestui telefon va zic eu:
ChaCha,tu esti ca ciocolata
Esti alb,semeni cu un cristal,
Ai si wireless,esti valoros si mereu number one
Si te-am placut de cand te-am vazut!
Oriunde merg Facebook vreau sa am
Iar tu imi indeplinesti dorinta,
Sa postez comentarii si poze sa-mi vopsesc “peretele”
Si prietenilor sa i-l sparg cu ciocanul:D
Hello!
cea mai neasteptata postare pe Facebook cu cele mai neasteptate raspunsuri a fost in decembrie anul trecut. cand inainte de craciun vroiam sa ma mut in casa cea nou construita si renovata si aveam nevoie de ajutor la mutat. am vorbit cu toti prietenii mei care inca mai erau prin Cluj la ora respectiva si multi au dat din colt in colt. atunci mi-a venit ideea de a face un event cu chestia asta pe Facebook, liber la care oricine putea da join. drept urmare m-am trezit cu o gramada de prieteni dintre care cu multi pierdusem legatura si cu care nu mai vorbisem de ani buni ca au dat join. i-am contactat pe toti personal si toti au fost mai mult decat incantati sa ma ajute. drept urmare mutatul meu in casa noua nu numai ca a fost foarte usor, dar a durat doar cateva ore :D
Sincer in ultima vreme nici nu mai stiu cum e sa vorbesti la telefon ore in sir sau pe mess.De ce?! Raspunsul:facebook. M-a salvat din N situatii de’a lungul timpului. Ultima intamplare a fost acum cateva saptamani cand a sunat un amic sa ies afara. Era destul de tarziu, eu eram bineinteles la calculator pe internet si m’am gandit sa las facebook’ulul si ce mai aveam deschise. Am coborat, toate bune si frumoase, cand imi dau seama dupa 1 ora si ceva ca nu imi luasem cheile. Norocul meu a fost ca aveam internet pe telefon. Am intrat pe facebook si am scris pe chat, iar fratele meu a vazut.Asa am ajuns sa nu dorm afara.
cea mai neasteptata situatie cand sa accesez facebook ul a fost cand la facultate ne au anuntat de o posibila lucrare neanuntata si nu aveam la mine materialele necesare pentru a citi ceva si am deschis repede internetul de pe telefon si am gasit o parte din curs pe un site si se puteam copia numai cu cont de facebook :)
Eu am avut cel mai tare nevoie de facebook in timpul sesiunii. Profa noastra de management era plecata in Grecia, fiind nevoiti totusi sa dam examenul profesoara a lansat o conversatie pe facebook in care eram toata grupa. A fost o testare online, ea scria intrebarile iar noi trebuia sa raspundem in 30 de secunde. Nu a luat nimeni mai mult de nota 7, iar conversatia a fost adusa ca dovada domnului DECAN, fapt care dovedea ca noi am dat examenul. Sunt la o Universitate Particulara si sper ca la acelea de stat sa nu se intample asa.:))
Oricum, cu asa telefon alta data pot sa dau examenul si din lift:).