Prin Cluj, lumea se salută cu „servus” şi „szia”, cu variaţiunea „no, servus”. În Timişoara, toată lumea zice „ceau”. Nu italienescul „ciao”, ci un fel de „ciau”, aşa cum şi cafeaua este „cafia”.
Mie „ceau” mi se pare potrivit numai pentru prietenii apropiaţi şi în general pentru persoanele mai tinere, de-aia poate m-aţi auzit sau văzut spunând „salut”. Ăsta e compromisul meu – nu zic nici „servus”, că nu mi se potriveşte deloc, nici „ceau”, decât foarte rar.
Şi după această lungă introducere aflaţi care-i treaba cu titlul, precum şi motivul pentru care am tot pus post scripturi cu „au mai rămas x zile” la sfârşitul articolelor, în ultima săptămână. De miercuri sunt cea-mai-fericita posesoare a unui telefon HTC ChaCha! Bine, dacă eram în Bucureşti, îl posedam şi pipăiam de astăzi, dar nu le poţi avea pe toate. Şi domiciliul într-un oraş ca Hunedoara, şi telefonul la care visez încă de când am aflat de existenţa lui… ar fi fost prea mult!
HTC ChaCha s-a lansat astăzi oficial, la Orange, şi costă între 49 şi 215 euro cu abonament [„la liber” nu e disponibil încă]. Eu m-am îndrăgostit de el la prima vedere, pentru că aduce cu actualul meu telefon, dar are – evident – multe lucruri în plus. În primul rând, sistemul de operare Android 2.3.3, pe care îl ştiu de la Sebi. Android is good! Apoi, ChaCha este singurul telefon mobil cu tastă dedicată pentru Facebook. Şi dacă suntem prieteni pe Facebook, aţi văzut că nu trece o zi fără ca eu să dau măcar un „like”, dacă nu 10 sau chiar 100. Sunt zile în care sunt mai prezentă pe FB decât pe propriu-mi blog; ce să fac dacă Mark Zuckerberg a gândit ceva mai frumos decât WordPress?
ChaCha are cameră foto de 5 MP, nici prea-prea, nici foarte-foarte, zic eu, încă una pentru video-call. Camera de 8 MP de la Desire HD-ul lui Sebi face poze foarte faine, sper că ChaCha n-o să mă dezamăgească. Ce mi-i opt, ce mi-i cinci!
Alte detalii despre telefon puteţi afla de pe site-ul Orange. Atenţie, că acum vine bomba!
Puteţi câştiga o sexoşenie de telefon HTC ChaCha mai simplu decât v-aţi imaginat! Lăsaţi-mi un comentariu în care să-mi povestiţi despre situaţia cea mai neaşteptată în care aţi postat ceva pe Facebook sau o situaţie în care aţi avut nevoie de acces rapid la Facebook. Da, atât!
Aveţi timp până pe 7 iulie, la ora 12:00 trecute fix. După ora 12, eu aleg câştigătorul – comentariul care mi-a plăcut cel mai mult [probabil că acela care mă va face să râd – şi nu mă refer la râs din taste, ci râs adevărat şi sănătos, aşa cum râd ori de câte ori intru la Groparu, de exemplu] şi îl premiez cu un HTC ChaCha.
Cea mai aiurea situatie a fost cand m-am trezit in mijlocul noptii cu apa in camera. S-a spart o teava la ora 4 noaptea. Am sunat la singurul numar de telefon ce mi-a fost oferit “in caz de ceva” si nimeni nu a raspuns. Mi-am sunat si cunostintele…Degeaba. Lumea dormea si gata! Atunci aveam nevoie de Facebook poate se gasea vreun instalator fara somn sau sau macar strangeam niste prieteni si scoteam impreuna apa din casa.:D
Cat timp unde locuiesc e santier, necesitatea unui astfel de telefon creste pe zi ce trece. Niciodata nu se stie cand e bine sa fii conectat!De ce sa nu fii mereu? :D
Meseria de asistent medical iti ofera motive de multa bucurie si putina suparare, alaturi de pacientul caruia incerci sa-i oferi totul, pentru ca totul sa se sfarseasca cu bine, de ambele parti. Dar cand asisti la nasteri, tatii sunt acei disperati proaspeti parinti ce vor sa-si vada copilul chiar si in poze sau filme, motiv pentru care trimiterea de astfel de evenimente inregistrate direct pe pagina de socializare ii face fericiti atat pe tata, bunici, matusi, unchi, prieteni si colegi. Pentru unii este motivul clar de incepere a sarbatoririi noului nascut cat mai repede cu putinta, peste doar o saptamana se inchide programul de galagie si pelerinaj prelungit.
Participarea la un eveniment sportiv, departe de casa, presupune tinerea la curent a parintilor ramasi acasa nu e treaba tocmai usoara. Fa poze, scrie sms-uri, respinge apeluri pe final de meci cand scorul era strans, realizeaza si cateva capturi video, si te agiti pe margine incercand sa mai dai ceva indicatii copiilor. Acesta este unul dintre putinele momente cand un buton dedicat te scoate din impas, motiv pentru care acest gadget merita pretul corect. Vai de parintii ce asteapta acasa vesti bune, imagini si videoclipuri care sa redea/transmita si acestora emotiile.
Asa ca recomand tuturor un astfel de telefon.
Ziua de nastere a unui coleg de scoala, pregatiri si surprize gandite de catre toti colegii, colegi care din motive mai mult sau mai putin intemeiate nu au putut participa. Eveniment organizat la o data si ora precis stabilite, veselie, bucurie, urari si surprize nenumarate. Surpriza cea mare, oferita sarbatoritului, pe care a gustat-o mai mult sau mai putin, a fost surprinsa foarte frumos de camerele foto si video prezente, dar nu au putut fi sharuite si celorlalti colegi prin intermediul net-ului decat a doua zi. Ce bun era un astfel de telefon, cu buton dedicat accesului la Facebook, pentru transmiterea emotiilor si trairilor, aproape instant, tuturor ce au fost cu gandul alaturi de noi, cei prezenti la eveniment.
Cine nu isi doreste sa fie alaturi de cei dragi, in momente cu adevarat unice, fara sanse de repetitie???
Momentul petrecut alaturi de fiica mea cu ocazia inmanarii premiului de sfarsit de an scolar, a fost deosebit pentru mine ca parinte, tata fericit si bucuros de rezultatele copilului. Momentele fericite meritau transmise sotiei care lucra la acea ora, dar si bunicilor care au aflat doar dupa festivitate rezultatul nepoatei lor. Da, momente demne de memorat si impartasit tuturor, prin intermediul retelelor de socializare, multumita acestui telefon cu buton dedicat Facebook.
Eu pana acum cateva saptamini nu am avut cont de FB. Si in-tro (!!) dimineata de iunie, in drum spre servici, ii aud pe nebunii de la Radio Zu ca dau 20! de invitatii la Scorpions. Problema era ca trebuia sa postezi ceva pe pagina lui Buzdugan de FB. Ca urmare m-am apucat instantaneu sa-mi fac cont de Facebook pe mobil (tot un HTC). Binenteles ca din cauza intarzierii n-am castigat nimic, mai ales ca am postat si gresit. Dar, uite asa, au reusit cei de la Radio Zu sa ma converteasca in utilizator de FB. Bine, convertit e mult spus, ca de atunci mi-am folosit contul doar de vreo 2 ori si tot pentru niste concursuri.
si daca nu au existat astfel de momente, nici reale, nici virtuale? pentru mine facebook nu e deloc “vital”
Cea mai neasteptata situatie in care am postat pe facebook a fost cand am nascut. Toata lumea ma suna, ma felicita si ma intrebau cum e bebe cu cine seamana si am hotarat sa-i fac poze bebelusului si sa-l arat lumii intregi si asa am si facut. Si toata lumea a putut vedea poze din primele clipe de viata ale lui bebe
Acum cateva luni am postat pe facebook o poza “artistica” cu o tigara..care a fost interpretata gresit de fratele meu paracios care le-a spus parintilor..am aflat ca el aflase de poza si urma sa ma spuna, insa nu puteam sa sterg dovada (nu aveam un astfel de telefon la indemana si nici nu ma aflam acasa sau la o sursa conectata la internet) iar parintii mei n-ar fi inteles ideea pozei..cand am reusit sa sterg fotografia era deja prea tarziu..geniul de frate-meo o salvase..daca reactionam mai devreme poate nu-i venea aceasta idee magnifica..insa a aflat ca aflasem de ceea ce urma sa se intample si a reactionat in consecinta..asa ca a iesit un mare scandal..ar fi fost foarte utila o astfel de “jucarie” in acel moment..si cum il am pe fratele meu la prieteni ar trebui sa am mai multa grija cu ceea ce postez pe facebook si cu setarile implicite
Eu una pe Facebook am aflat ca prietenul meu ma insala. Tipa cu care iesea mi-a lasat un mesaj sa-mi spuna exact unde a fost iubitul meu cu o seara inainte. (nu ne cunosteam, a intrat pe profilul meu de pe pagina lui de facebook) Nu e tocmai o amintire placuta dar totusi ii multumesc facebook-ului ca m-a ajutat sa aflu cu cine am stat 2 ani jumatate…
Mesajul l-am vazut dupa ce am ajuns acasa de la o intalnire fierbinte cu el daca as fi avut un astfel de telefon as fi vazut mesajul exact cand eram cu el si cu siguranta ar fi avut cel putin un ochi vanat
Aveam nevoie imediata sa intru pe facebook tot pentru un concurs insa nu aveam adresa de facebook.
Ar fi mai bine sa o iau cu inceputul problemelor mele cu PC-ul ce dateaza de acum 10 ani cand am constatat cu oroare ca totul este intr-o limba complet straina pentru mine si asta e de vina scoala comunista care m-a invatat decat rusa si franceza !
Disperarea mea a dus atat de departe incat am facut cursuri de operare PC dar dupa toata treaba cred ca un pusti de clasa a patra se pricepea mai bine la umblat pe net decat mine , si nu sunt vinovata ca nu am incercat sa iau lectii de engleza de pe net , am ascultat filme , cantece dar parca limba asta nu inta in capul meu si pace ; si va povestesc asta pentru ca in culmea nestiintei mele de a opera pe calculator in engleza a trebuit sa-mi fac cont pe facebook in engleza deoarece nu stiam nici macar ca are o setare care poate fi dat in romana .Dupa doua ore in care m-am razboit cu dictionarul online ca sa-mi traduca setarile si obtiunile am reusit sa-mi fac cont dar sa mai folosesc alte setari sau sa ies din cont fost imposibil pentru o ignoranta a limbii engleze ca mine .
In sfarsit acum 6 luni spre rusinea mea am convins-o pe surioara mea mai mica cu 9 ani sa-mi dea facebook-ul in romana ca sa pot face cont ca data trecuta bajbaisem pana operatorii de la facebbook mi-au restrictionat contul facut si atrebuit sa folosesc alta adresa de imeil la obtinerea unui nou cont de faceebook .
hmmm…eu mi-am facut cont pe facebook doar sa il spionez pe prietenul meu. eu nu aveam cont , el da j at mi-am fcut j eu, bineinteles unul fals…j am intrat in vorba cu el, vroiam sa vad cum reactioneaza cand se da o fata l el. i-am zis k vreau s m intalnessc cu el, el a zis nu j apoi eu am insistat d mai multe ori pana s-a enervat j m-a pus l locul meu..nu am mai vb q el prin intermediu facebook-ului..firesc nu i-am spus k am fost eu…v dati seama
:P
A fost ziua de naștere a soră-mii și i-am plănuit o petrecere surpriză la ea acasă. Am plănuit totul, mai puțin cum s-o scoatem din casă, ca să pregătim (adică pus platourile la rece și invitații la ascunzătoare). Ne-am dat seama de situație abia în fața blocului. Și atunci am urcat singur la etajul 9 (ea stă la 7) și i-am scris de pe mobil, „pă păriete” că m-am blocat în lift, să vină să mă scoată. N-a mai întrebat ce caut la 9 dacă ea e la 7, a sărit ca arsă, a urcat, timp în care echipa de comando care era la etajul 5, a intrat în casă, s-au ascuns, eu am mai tras un pic de timp, să-i arăt cum n-a funcționat cabina și ce buton nu s-a declanșat… apoi am coborât în apartament și SURPRISE! :)
am primit pe emaul instiintatea ca am castigat la un concurs organizat pe facebook,asa ca a trebuit sa accesez rapid contul de facebook ca sa ma conving ca este adevarat.
Of Denisa Denisa. Nu stiu daca o sa razi de mine sau o sa zambesti doar datorita intamplarii. Shopping-ul a fost dintotdeauna o pasiune a femeii, un mod de relaxare, „a way of life”. Wrong !! I like to shop si arunc destui bani pe haine si papuci, asta poate si pentru ca mi-i castig constant si consider ca imi permit; don’t know, dar asa imi place. In amintirea pe care ti-o voi prezenta as fi preferat sa fiu regizor, nu actor. So, let’s begin
Mi-a racit prietena intr-o zi de vineri. Vineri si era vara. Yeah so what? Avea chef de shopping domnisoara, cam la fel de mult ca si mine. Eu nu am rezistat si m-am dus, dar nu m-am dus singur, ci cu un prieten mandru posesor de iphone 4. Cel mai tipic lucru pe care il putea face, l-a facut: a dat check-in la Iulius Mall, numai bine ca sa vada prietena ca sunt cu el la mall :| … Damn!! Ma suna.
„Hey frumoaso! Ce faci? Cum te mai simti? Ai mai luat ce ti-am lasat scris?” (n.r. sunt student la farmacie)
„Da da, am luat. Lasa asta. Unde esti?”
„Laaaa … Liviu” (n.r. prietenul cu iphone)
„Si Liviu unde e?” /:)
„La mall? :-” Am fost pe la el si avea chef sa iasa la mall sa manance. M-am gandit sa nu te mai sun, poate dormi sa te odihnesti”
„Nu nu dorm. Normal ca nu dorm din moment ce sunt racita. Si tu mai invata sa minti ca stiu de ce esti la mall si nu o sa ai tu o zi frumoasa in timp ce eu stau in pat”
” Te pup” :D
„Lasa pupatu’. Ca tot aveam eu chef sa merg la shopping. Mergi frumusel prin magazine, inclusiv la stradivarius, si te uiti dupa hainute si pantofiori, le faci poze si mi le postezi pe wall sa vad si eu cam ce vreau”
Damn !!
„Da draga”
Pentru partea in care chiar am facut asta (noroc de Liviu ca era cu mine, altfel m-as fi simtit mult prea ciudat), va las imaginatia sa creeze imagini cu mine ascuns dupa bluze, blugi, camasi, sacouri, fuste, maieuri, pantofiori, balerini, botine, sandale (damn mai erau multe? :| ) tinute in mana, in timp ce Liviu facea poze si le posta de pe profilul lui de facebook pe wall-ul ei si domnisoara dadea like daca vroia ceva.
Povestea asta a avut mai multe concluzii pentru mine. Pot sa spun ca ma iubeste ( a sters seara pozele de pe wall) si nu mi-a facut o gaura prea mare in buget. De asemenea am invatat ca facebook-ul este o unealta creata incostient pentru femei (thanks Mark) cu scopul de a controla barbatii. Totusi cea mai cea revelatie a fost ca trebuie sa am grija ce postez pe facebook, mai ales ca acum are si mama facebook!!
DAMN!!!!!!!!!!
The lady is always right!
De vreo 2-3 ani avem si noi in oras un Mall si un Shopping City (intelegeti voi), insa pentru mine ambele sunt mall-uri, pentru ca teoretic sunt la fel, pline cu magazine, diverse chestii de relaxare si pline ochi in perioada reducerilor.
Intr-o zi se anunta pe pagina de Facebook a unei mari firme super reduceri la primii 100 de clienti la magazinul din orasul meu situat in Shopping City…dau un share rapid si astept ziua cu pricina. Mi-am pregatit chiar si o invoire de la servici pe ziua aceea de 2 ore, sa fiu sigura ca sunt printre primii chiar la deschidere. Toate bune si frumoase, vine si ziua cu pricina, ma inarmez cu rabdare si pornesc spre mall. Ajunsa acolo, surpriza…nu gasesc magazinul…caut tot parterul, etajul 1, ajung si la zona cu mancare, nimic…aglomeratie nu prea era…ma gandesc ca poate am gresit data…ma asez frumusel pe un fotoliu si intru pe pagina de Facebook a magazinului respectiv, data era corecta, asa ca, nervoasa ca umblasem jumatate de ora de-aiurea si ma mai si invoisem de la servici pentru asta, le postez pe perete ca sunt neseriosi, ca nici macar nu au magazin in mall si ca anunta promotii inexistente. Imediat primesc raspuns: Stimata doamna, suntem chiar la intrare in Shopping City, e plin de oameni aici, e imposibil sa ne ratati. Pana m-am dezmeticit eu, pana am ajuns, am ratat promotia dar am invatat un lucru: cascati bine ochii ce se posteaza pe Facebook, dar mai ales aveti grija la ce postati voi. Pupici
OH Doamne…imi aduc aminte de ziua in care am plecat in vacanta la bunicii mei, nu va ganditi ca eu stau la oras si ei la tara e exact pe dos…Eu, o fata de la tara merg in vizita la bunici in capitala. Exact cand am ajuns am primit un telefon de la Andreea, cea mai buna prietena a mea. Ea mi-a zis ca toti amicii nostii participa la un eventiment ce dureaza doar 4 zile, atat stateam eu la bunici, Nu aveam nici-o sansa sa particip. Telefonul meu este destul de banal…abia face cateva poze daramite sa mai aiba si net..:(( Sper ca te-a facut sa razi patania mea,atunci am plans, dar acum cand ma gandesc la asta nu ma pot abtine…ma prapadesc de ras. As avea mare nevoie de telefonul acela caci voi sta toata vara la bunici:(( Nu pot sta fara facebook si fara prietenii mei.te pup!
Vrei sa razi? Ei bine o sa-ti povestesc cea mai tare faza cu telefonul mobil. Acum un an, am mers intr-o tabara la muntii Bugegi, Pana aici totul e bun frumos, domnul director, insotitorul nostru a organizat o intrecere. Eram impartiti in 6 grupe de cate 4 copii si mergeam prin padure. Cei care se intorceau cu cel putin 3 veverite prinse inapoi la corturi castigau toate dulciurile celorlalti, Domnul director nu a luat in considerare ca un copil ramanea fara echipa( chiar daca sotia e profesoara de mate el e varza) Eu am fost acel copil, nu pentru ca nu m-a vrut nimeni ci pentru ca in momentul cand s-au facut echipele eu foloseam toaleta:)) improvizata. Am ramas in echipa cu profu…tot mergand noi prin padure(el avea putina tuiculita prin cap) a vazut o veverita in copac. A incercat sa-l imite pe Tarzan si s-a uitat in copac dupa ea. Bineinteles ca nu a reusit sa o prinda ba chiar a si cazut si si-a rupt un picior. Eram foarte departe de tabara si nici nu stiam sa ma intorc singura…profu tipa si ma ingrozea. Se astepta ca eu sa-l ridic de jos si sa-l ajut sa mearga???? Slabe sanse..mirosea a alcool de la o posta. Macar asa stiam ca niciun animal salbatic nu se va atinge de noi. Atunci mi-a picat fisa: copii lui tocmai venisera din America. Era la noi la ora cand i-au lasat un cadou: un telefon nou. Stiam ca telefonul are net deoarece si taty avea unul la fel. Am cautat in rucsacul lui, am luat telefonul si am intrat pe facebook. Stiam ca acolo pot gasii pe oricine caut. Am vorbit cu o matusa de a mea ce a contactat imediat niste salvatori…cand au venit acestia au remarcat ca nu eram deloc departe de tabara…eram la o dostanta de aproximativ 1 kilometru. Off, daca as fi stiut nu l-as fii suportat atatea ore pe profuu…………….Tuturor celor care le-am povestit asta au ras pana la lacrimi…sper ca te vei distra si tu…!!!!!!!!!!!!!:))
intotdeauna amintirile cele mai frumoase le ratez in „poze” cand plec la o mica petrecere , o simpla plimbare aterizez in locuri in care nu am mai fost , departe de oras poate la munte sau doar la un gratar de o zi si atunci fiind ceva neasteptat nu am camera cu mine sa „pastrez’ amintirile in poze , telefonul meu e un „amarat”abia are memorie pt o melodie de apel si cateva poze care normal nu au nici claritate.
Vine o zi in viata fiecaruia cand face o alegere. Un pas catre viata 2.0 daca ii putem spunem asa, adica trece de la 1.0[burlacie] la 2.0[casatorie]. Asa se intampla si cu un bun prieten. Voiavea placerea sa particip la fericitul (sper) eveniment in cateva zile. Si mai sper sa nu fie „de cosmar” pentru el :D.
Bun, bun…dar care e lagatura cu facebook-ul? Pai a trebuit sa imi postez raspunsul de participare pe facebook, mai exact a trebuit sa dau accept la event, pentru ca omul a renuntat la invitatiile cartonate cu desene, floricele si poezii „noi le-am calauzit pasii etc etc” si a organizat un event pe facebook, ingenioasa treaba zic eu. Acum stau si ma intreb ce se intampla daca unul din cei invitati va invita inca o suta doua de persoane la intamplare…oare vor veni si ei la nunta?
asa cum am scris si la Alex negrea: In Londra. Trebuia sa ma intalnesc cu un amic, baterie la telefon nu mai aveam, numarul nu-l stiam. Asa ca am intrat intr-un pub, am vazut pe cineva cu tableta, l-am rugat sa ma lase sa trimit un mesaj pe facebook pentru ca telefonul meu era mort. Surprinzator tipul a spus „yes” imediat. Au fost mai multe situatii. Am trimis dintr-un mall, dintr-un magazin cu laptopuri din anglia, pentru ca nu mai aveam credit. Tot asa mi-am verificat mailul, blogul si alte conturi pe alte retele de socializare.
Bună,
Haideţi să vă povestesc o super fază… Tânără şi neliniştită fiind în anii facultăţii când îmi permiteam să fac orice îmi trecea pe lângă ureche, am decis eu că înainte de licenţă am nevoie de o pauză, aşa că prin aprilie mi-am luat un bagajel decent pentru o săptămână şi am plecat în Istanbul – oraşul oriental care seduce pe oricine.
Toate bune şi frumoase numai că ai mei părinţi, grijulii de altfel, au insistat mereu că eu „să mă concentrez pe carte şi să îmi constuiesc o carieră” – lucru departe de mine în acea perioadă, consideram că am destul timp şi după. Astfel că am decis să nu le spun de „mică mea escapadă” şi chiar înainte să plec am insistat să le subliniez cât de ocupată voi fi şi că s-ar putea că să nu îi pot contacta prea des.
Totul a fost ok. Când am ajuns acasă am făcut o selecţie cu poze pentru un album pe Facebook, bineînţeles, numai că acum, după aproape 4 ani, surioara mea de 15 ani şi-a făcut şi ea cont pe Facebook, că tot adolescentul care se respectă. Iar la 2 zile după un scurt briefing despre cum se foloseşte site-ul mă trezesc cu un telefon de la mama în care mă întreabă mirată cum şi când am ajuns eu în Istanbul pentru că am nişte poze pe internet … După realizaţi că a trebuit să suport 30 de minute de morală în care eu a trebuit să recunosc cât de mult am greşit şi că m-am maturizat (slavă Domnului că discuţia a fost prin telefon).
Aşadar aveţi grijă cu ce postaţi pe Facebook :).
Ufffff….HTC ChaCha …o frumusete de telefon ,am un telefon LG KP501 care s-a stricat si am nevoie de un altul care sa fie si frumos si ,,destept ”,daca as avea HTC ChaCha as merge pe strada cu el in mana pe ritm de Cha-Cha …Doar cand dorm ,cand fac dus sau mananc nu sunt pe net , in rest tot timpul sunt pe facebook pentru a vb cu prietenii ,cand sunt la birou sau acasa …as vrea sa am un telefon sa pot sta pe facebook si sa am net si cand merg undeva in vacanta sau la o plimbare pur si simplu…Acest telefon e pur si simplu o bijuterie…Poop !
Pai situatia ar fi urmatoarea, si nu m-am gandit vreodata c-o sa folosesc facebook-ul pentru asa ceva. Salvasem in ” Notes ” link de download pentru o tema la informatica. Tema trebuia descarcata pe loc si in acea zi, altfel ramandeam cu media neincheiata :)) ) Si m-a salvat ! ( pe mine si inca 4 colegi, carora le facusem tema )
Cred ca ideea concursului e singura chestie care imi place mai mult decat ChaCha-cha-ul … Momentele ciudate(cel putin din punct de vedere al majoritatii) in care am postat de pe Facebook au fost numeroase, dar un moment anume … unul singur … imi va ramane mereu in inima!
Eram intr-un club pe Lipscani acum un an cu o prietena buna si evident ca ne simteam bine, asa, ca intre fete!
Nefiind cu buletin de Bucuresti si neavand buletinul la mine, problemele puteau fi multe, dar de cate ori in viata se intampla sa ai nevoie de buletin?
Nu l-am luat pentru ca mergeam in club, nu sa-mi fac credit!
Ei, ca sa vezi … In Romania exista o lege(de care eu nu stiam!) care spune ca daca se face razie si nu poti fi identificat esti dus direct la sectie pana se stabileste de-a cui esti si care e scopul tau prin preajma.
Ghinionul mare facea ca nici eu si nici prietena mea sa nu aveam credit, dar norocul(am constatat cu stupoare!) facea ca la Sectia 17 de Politie din Bucuresti sa prindem net wireless unde ghici ce?
Am postat pe perete si i-am trimis mesaj surorii mele sa vina cu buletinul si sa ma revendice din mainile justitiarilor care aveau de gand sa ne tina acolo 24 de ore, conform Legii, nu altcumva!
Sora mea credea ca glumesc pana in momentul in care ne-am postat si o poza pe Wall in care sa ii arat ce frumos este decorul si ce impunatoare sunt uniformele politistilor si ale domnilor mascati(si eu mai am bad hair days, dar totusi, nu-mi pun o cagula pe fata).
A venit draga mea surioara intr-un final(dupa 2 ore), ne-a revendicat si a zis care a fost scopul si durata vizitei noastre in Bucuresti si astfel … am fost din nou libere!
Libere, cu buletin, cu poze de la Sectia 17 de Politie pe Facebook si gata sa mergem din nou in club!
A fost sublim, eficient si de neuitat!
P.S. Daca aveam un HTC ChaCha poate ca reuseam sa prind tot grupul si sa ii fac sa zambeasca pentru surioara mea socata! :)
Cel mai ciudat moment în care am avut nevoie de Facebook a fost în nefasta zi in care mi-am scapat iPhone-ul in toaleta. Ironic era ca imi doream foarte tare sa postez nenorocirea pe Facebook, dar nu mai aveam device-ul de pe care aş fi putut face asta…
Acum mult timp eram in parc cu cateva prietene, cu rolele, iar Ana a cazut si s-a lovit tare la mana . Din intamplare nu avea telefonul la ea, dar noi eram prietene cu mama ei pe facebook. Am intrat repede de pe telefonul unei prietene pe facebook si mamma ei era online , i-am spus ce s-a intamplat si a venit repede si a dus-o la spital, doctorul constatand ca nu e nimic grav!!
Trebuia sa plec cu cineva din localitate pe la amiaza si dimineata l-am sunat sa vad ce face, insa avea telefonul inchis. Asa ca am avut noroc ca era pe facebook si asa am reusit sa vorbesc cu el.
sa vad daca prietenul meu e pe facebook ca sa pot sta eu linistita si sa pot umbla in voie unde vreau eu
Într-o zi însorită de vară am primit un mesaj straniu pe Facebook.
O doamnă mă anunța că vrea să ne întâlnim pentru a ne consolida relația. Care relație? Prezumtiv relația mamă-fiu!
Respectiva credea că sunt fiul ei vitreg cu care nu prea comunică, așa că, posibil, a încercat să intre în grațiile mele printr-un mijloc tineresc(Facebook-ul). Numele meu comun și poza vagă de pe Facebook sigur au făcut-o să creadă că sunt altcineva.
Am zis că ar fi amuzant să-i răspund, gândid că poate îi înveselesc ziua. Mare, mare greșeală am făcut.
I-am spus, în glumă, că poate să vină acasă la mine să stăm de vorba. I-am dat adresa și…a venit!
De atunci, am o prietenă în plus.
Imi pare rau prima oara am scris mail-ul gresit!!!!!!!!!!!
Facebook-ul mi-a devenit ca un prieten de fapt ca cel mai bun prieten deoarece ma ajutat sa scap din multe incurcaturi pentru ca eu intru in situatii jenante mai tot timpul . Eram o data pe strada cu bicicleta si am cazut vix intr-o ciocolata de caine ma-m ridicat si tota lumea radea de mine mai ales ca eram si cu prietenii si mai cazusem si in fata unor fete ma-m dus repede acasa ma-m gandit sa postez pe facebook pentru ca oamenii sa nu vada ca imi este rusine cand de fapt imi venea sa intru in pamant de rusine ce imi era doarece mi se murdarise tot tricoul (meu preferat). Asa ma ajutat pe mine cel mai bun prieten virtual al meu sa scap usor dintr-o situatie foarte jenanta .Daca as-i castiga acest telefon mia-r fi mult ai usor deoarece asi fi mereu langa cel mai bun prietenul virtual .Si sunt sigur ma mar ajuta sa mai scap din multe alte situatii jenante in care voi intra.
Fecebook-ul este ceva unic si te ajuta sa fii alaturi de prietenii tai cei mai apropiati este o senzatie imposibil de descris de a imaprtasi lucruri importante pentru tine cu ceilalti prieteni si de a lega noi prietenii .De cand folosesc eu Facebook-ul ma-m apropiat din nou de prieteni vechi si pe zi ce trece si il folosesc mai mult parca devine un lucru uman si din ce in ce mai fascinant
Eu sunt umpic mai deosebit si daca cineva nu se mai bucura alaturi de mine nici eu nu ma pot bucura ceea ce inseamna ca de multe ori am vrut sa postez ceva pe Fb dar nu am avut cum. Mi s-a intamplat o data cand eram intr-o baie dintr-un Mall mai exact intrun W.C. si am aflat ca intr-un oficiu din caminul meu de da un super party cu toate cele. In momentul acela am sunat pe toata lumea in functie de cat imi ajungea creditul de pe mobil (de doua beep-uri) . Si asa am ajuns sa imi anunt din un W.C. 2 din cei mai buni prieteni de cel mai epic party
In acel moment in care ma aflam in W.C. asi fi avut mare nevoie de un HTC cha cha.
Presupun ca vi s-a intamplat sa mergeti intr-o localitate in care nu ati mai fost cu masina sau nu, si v-ati ratacit iar prin prejur nu e nimeni pe care sa intrebi pe unde sa mergi. Ei bine asta am patit prin Timisoara cu niste colegi.Problema mare nu era ca nu am fi avut telefoane dar nici macar unul din noi nu aveam un abonament ,toata lumea cartele care nu aveau credit pentru un bip macar :|, in schimb eu aveam trafic pentru internet,iar cum telefonul meu nu avea optiune de internet am vrut sa facem schimb de cartele dar ce sa vezi telefoanele erau codate si n-a mers :)),asa ca eu zic ca prindea foarte bine un HTC sa pot vorbi cu cineva pe facebook sa ne ajute cu o indrumare din satelit :D.
In urma cu 5 luni am iesit intr-un bar unde am pus ochii pe un baiat dar nu i-am cerut numarul de telefon sau id-ul, ii stiam doar numele.Odata ajunsa acasa am intrat repede pe facebook pentru a i-l cauta.L-am gasit, i-am luat id-ul de mess, i-am dat add si acum suntem impreuna.Cum eu sunt obsedata de facebook, de fiecare data cand ma vede ca stau pe fb incepe sa ma certe dar ii aduc aminte ca asa ne-am combinat si ii trece ).Thank you, facebook!:)
Facebook!!!
Nici azi nu-mi vine sa cred ca m-am hotarat, cu greu ce-i drept, sa-mi fac un cont pe facebook. Abia ma familiarizasem cu netul, yahoo, google, mail sau mess, eram reticenta.Ce putea sa-mi ofere in plus Facebook?
Eu, in general, sunt o introvertita, nu reusesc sa-mi fac usor prieteni, aceia putini pe care-i am ii numeri pe degetele de la o mana. Uneori ma retrag sau evit apropierile de teama unei dezamagiri sau a unui esec, alteori consider ca e mai bine doar eu si familia caci ei nu ma dezamagesc niciodata.
Dar am desoperit facebook care pentru mine este ca o lume paralela, o lume ireala in care oamenii sunt oameni, sunt aceeasi dar de fapt sunt altii, o lume in care iti arati doar o parte a vietii tale, restul e mister, fantezie. Am vazut aici cum oameni care nu m-au conoscut niciodata mi-au sarit in ajutor, m-au sprijinit, mi-au dat like-uri la concursuri la care n-am castigat niciodata, dar mi-a ramas aprecierea pentru ei. Aici exista o intelegere tacita o comuniune speciala intre oameni placuta si interesanta in acelasi timp.
Pentru mine neasteptata este fiecare zi in care postez ceva aici, nesteptata este aceasta lume care ne-a vrajit pe toti, iar vorbele mele se pierd in eter dar doar pentru a ramane vesnic acolo, undeva.
Odata patrunsa in aceasta lume e greu sa mai renunti, este mai rau ca un drog si am nevoie de acces la facebook zilnic, dintr-un motiv sau altul, am nevoie sa am Cha-Cha-Cha-ul meu.
Hm
Imi amintesc de primul meu contact cu video facebook cu zambetul pe buze, pentru ca este chiar amuzant si emotionant….si din nou amuzant.
Povestea mea suna cam asa:
Sunt insarcinata in 41 de saptamani si imi pierd vremea desocperind facebook-ul….ca doar ce era sa fac altceva toata ziua cu burta aia mare?
Si deodata simt ca incepe sa se miste ceva….Merg la medic…si pentru ca era seara cica sa raman acolo peste noapte ca nu nasc…doar asa preventiv..Aveam niste carti scoase de pe net si m-am gandit ca nu o sa ma plictisesc toata noaptea…Asa ca m-am luat sa citesc de pe laptop…ma mai si conecta din cand in cand ca aveam stickul pentru net la mine…Ce sa mai?!…Pana dimineata normal ca am nascut…Ma simteam cam rau…dar eu tot cu laptopul in brate…
Vine sotul cu tot alaiul dupa el: sa vada si ei noul membru…la care medicii ii spun ca nu au voie sa ne vada…etc…sa mai astepte. Ii vine sotului ideea sa imi aduca o camera pe care sa o atasez la lt sa vada si ei copilul. Bineinteles ca mi-a luat o caruta de timp sa inteleg cum sa fac sa instalez totul…Apoi sa deschid si facebook-ul si sa dau si camera…
Si pana la urma a mers…am pus camera pe copil..S-au uitat ei. Totul ok.
SI sotul meu imi spune sa las deschis totul..etc.
Am lasat laptopul deoparte…camera web etc….Si dupa cateva ore ma trezesc cu un telefon de la familie care ma intreaba cam cu cine seamana copilul: si eu le spun: la ochi cu tatal si la gura cu mine –ochii frumosi si o gura maricica . Apoi sotul ma intreaba ca…totusi…nu mi se pare ca avem un copil cam negricios asa…si parca are si ochii cam inegali. Si eu ma enervez si le inchid telefonul….Chiar ma gandeam ca astia nu sunt zdraveni etc.
A doua zi au venit in vizita – ca li s-a permis…se uita in patutul vecin si sotul meu il ia pe bebe in brate..il mangaie….la care eu raman perplexa…si ii spune: “Lasa, ca atunci cand o sa te faci mare o sa fii frumoasa!”
Eu o iau pe cea mica a noastra in brate..la care el ramane cu gura cascata: se uita la bebele din bratele lui- la al nostru….si mai scoate o perla: “Aoleu ce bine ca nu esti copilul meul!”…(iar femeia era in camera cu noi – doar ca intotdeauna am sperat ca nu a auzit ce a spus- pentru ca dormea)
Atunci mi-am dat si eu seama ca atunci cand am pus camera intre cei doi copii a ramas cu fata spre celalalt patut. Eu initial am fost singura cu fetita mea in camera…si apoi a mai venit o mamica- cu un alt copilas – iar bebelu ei era al unui francez mulatru…etc. Mie nu mi se parea ca ar fi chiar atat de inchis tenul lui…dar era asa ca al romilor de la noi…
Iar sotul meu s-a apucat sa faca niste poze si le-a mai trimis la unul la altul- cu copilul celalalt
….Si de cate ori o vedea cineva pentru prima oara pe fetita noastra ii spunea: “Vai cat de frumoasa esti, ce ochi frumosi ai si cat de mult se schimba copiii de la o zi la alta!”
Buna ziua,
Unul dintre momentele de care am avut nevoie urgenta de facebook a fost in urma cu aproximativ o luna, cand a fost ziua unuia dintre prietenii mei si am planificat o petrecere surpriza pentru el, in aceeasi zi in care mi-a venit idea, ne-am hotarat si am facut cheful surpriza. Cheful a fost unul fain si cu multe nabadai.
Eu, o obsedata de FB, am o multime de situatii cand am avut nevoie sa postez ceva urgent pe marele Facebook. :D
Unul dintre ele a fost acum cateva luni, cand am dat un examen.. A fost destul de dificil si am fost una dintre putinele persoane care l-a luat, si, desigur ca a trebuit sa ma laud un pic pe Facebook. :D
Bai eu nu am nici o intamplare cu care sa ma fi ajutat de fb,dar cu tooate astea vreau un smartphone!!!!!!!
Am gasit acest concurs navingand din intamplare pe site-urile cu concursuri pentru a-mi mai omori ceva timp. Pentru ca, desi nu mi-am propus s-a intamplat sa ma aleg cu ceva mai mult timp pentru mine de cat sunt obisnuita sa am in general. Da…m-am “procopsit” cu un minunat varsat de vant la 22 de ani. Ma simt mai pictata ca un Arlechino si parca ma lupt in fiecare secunda cu o invazie de furnici pe tot corpul. Trist dar adevarat! Au trecut doar patru zile de boala, mai am de asteptat inca vreo 10 cel putin…:(
Primul lucru pe care l-am facut cand am realizat ca sunt nocoroasa posesoare a unei boli molipsitoare, perfect constienta ca nu voi parasi domicilul pentru doua saptamani, a fost sa-mi postez un status dragut pe Facebook pentru a vedea cator prieteni le pasa de suferinta mea Reactiile nu au intarziat sa apara si deja parca ma simteam mai bine stiind ca desi virtual, prietenii imi erau alaturi cu sfaturi si incurajari. Asa ca Facebook-ul a actionat mai ceva ca un medicament in special asupra psihicului meu deprimat in lupta cu boala. De multe ori cand sunt plecata intru sa-mi verific contul de pe telefon dar din pacate inca nu am intrat in randul celor inzestrati cu un smartphone care sa le faciliteze accesul la site intr-un mod placut, aproape identic cu cel de la pc.
Mi-as dori un asemenea telefon din doua motive: 1. Pentru ca inca nu am experimentat senzatia unei navigari pe Facebook dintr-un singur buton ( un vis implinit as spune pentru un user asa inrait ca mine ) 2. Bucuria de a le impartasi prietenilor oriunde si oricand noutati despre mine chiar daca nu sunt mereu cele mai placute. Chiar daca nu voi castiga si poate povestea mea cu “Fb – cel mai bun medicament” nu te va impresiona, nu voi renunta la ideea ca tehnologia ne face sa ne simtim din ce in ce mai aproape de oameni chiar daca suntem departe unii de altii. Este de fapt, singura modalitate de a pastra o comunicare solida cu cei dragi.
Mi s-a intamplat si mie dar nu cred ca sunt singurul care uneori vrea sa imaprtaseacs momente unice de neuitat si de nerepetat cu cei apropiati lui .Este de ne descris acel sentiment si mie imi este foarte greu sa il exprim prin cuvinte dar atunci cand il simti iti vine sa opresti pe cineva pe strada si sa incepi sa ii povestesti .
Mai sunt cazuri cand ai mare nevoie sa intri pe Facebook de exemplu eu , era o data un concurs cine strangea cele mai multe like-uri castiga o minge de baschet eu o vroiam pentru fratele meu care este baschetbalist si joaca la divizia B in bucuresti si nu am reusit deoarece trebuia sa merg si la scoala unde nu puteam sta pe internet si oricum pentru concurs aveam alocat jumatate de ora sau o ora pe zii si nu era suficient in majoritatea tumpului eram pe drum .Imi doream foarte mult sa castig deoarece fratele meu este o persoana foarte buna si nu ma dezamagit nici o data fata de mine care am facut-o mai des de cat mam dus la baie
In timpul ala in care eu eram pe drumuri un HTC Cha Cha mia-r fi fost de mare ajutor.
Dupa cum vezi mi-am schimbat id de mess. Daca vrei sa ma cauti cauta-ma la asta
Of, nu era mai simplu cu tragere la sorti? Ce-i drept norocu-i putin si lumea multa rau… Asa ca trebuie sa ma dau peste cap de trei ori sa inventez si eu “o situatie dintr-asta neasteptata in care accesul rapid la feisbuc era mana cereasca”. Pana imi vine ideea remarc un lucru: cu sau fara buton de FB telefonu-i fain.
Si acum povestea:
“Ma intorc intr-o seara de la munca si ma apuc de casnice. Cum stateam eu apucat de frigider suna la usa. Ma ..la mine cine vine da un telefon inainte asa ca eram convins ca nu e nimeni dintre cunoscuti. Ei bine nu era. Era vecina. Pe palier, in apartamentul de langa al meu, locuiesc 3 cupluri. Cred ca sunt studenti si fac un share cinstit la chirie ca ala e un apartament cu 3 camere. Deschid usa asadar si ma uit la o bruneta de 1 metru si un stilou, creata si cu fata schimonosita intr-un ranjet care prevestea ceva nasol. Era ranjet din ala “uite ce draguta sunt nu-i asa ca ma ajuti?” Evident ca ne mai intalnisem pe scara blocului, nu eram tocmai straini. Iar pe prietenul ei l-am ajutat sa isi curete filtrul de aer odata.- Buna! Ma ajuti te rog? Mi s-a stricat masina de spalat si trebuie neaparat sa spal niste rufe ca treb sa plec in vacanta si nu mi se usuca….-………!!!!! – Doar sa mi le spal ca le intind la mine…-……….!!!!!!!! Moment in care probabil ca imi citeai mirarea pe sprancenele care erau deja lipite de crestetul capului. A mai pus o data ranjetul ala pe fata si aia a fost. – Adu-le…..zic. Vine in 5 minute cu un mare lighean de plastic, indesat cu multe textile si cu o punga de dero in mana. Ii arat utilajul se apuca baga rufele, pune dero. Eu inca ma uitam ca boul in teava la cat este de dezinvolta si cum intreprinde ea treburile alea de parca faceam asta cel putin o data pe saptamana. Eu tot cred ca a fost un pariu cu gascha ei sa vada daca mor de inima sau nu. Imaginati-va asa: eu in hol uitandu-ma la ea actionand. Ea in fata masinii de ametit rufele pune mana pe marginea de jos a tricoului CU CARE ERA IMBRACATA si il scoate. Repede, natural si fara regrete. Si il arunca in masina de spalat laolalta cu celelalte imbracaciuni. In acel moment eu ma uitam dupa telefon…SA FAC POZE!!! A, da’ stai ca la ce telefon am mai bine lasa (daca aveam Htc-ul faceam poza, o postam pe urma pe FB si acum aveam probe ca sigur nu crede nimeni ce zic eu p-aci). In fine … N-am apucat oricum….ca batea la usa….Ma duc…Mircea…cel pe care l-am ajutat cu filtrul de aer si posesorul temporar de drept al farmecelor duduitei ce statea in pantaloni scurti si papuci la mine in casa….Tot ce am putut sa ingaim a fost: – Bah…n-ai sa crezi da’ spalam rufe…..”
Am dat pe site-ul Koncurs.ro si am gasit un concurs foarte interesant pentru un aparat foto Nikon,si ,am observat ca,pentru a participa la acel concurs,am nevoie de site-ul FACEBOOK.
Zis si facut!Aveam cont pe facebook,trebuia doar sa ma loghez.Am intrat in concurs si inca sper sa castig .
Sau..
Cand am aflat ca o prietena din strainatate are cont pe Facebook si numai prin chat puteam tine legatura,mi am facut cont pe facebook..
Multumesc FACEBOOK!
Pentru concursul Concurs: Castiga un telefon HTC Chacha.
-succes tuturor-
Situatia cea mai neasteptata in care am postat pe Facebook a fost acum un an si sa intamplat chiar in Biserica cam pacatos dar de.. ce sa facem , find frate de ginere la nunta celui mai bun prieten al meu desigur.Aveam nevoie neaparat de un DJ pentru ca cel care il aveam deja stabilit ne-a lasat balta in ultima clipa.In situatie de urgenta mi-am adus aminte de un prieten de pe facebook care ar putea sa ma ajute.Trebuia sa gandesc rapid si sigur fiind in biserica si toata lumea atenta la slujba m-am indepartat putin din primul rand si cum nu aveam numarul lui de telefon alta solutie decat sa intru pe facebook si sa vb cu el nu aveam.Bineinteles fiind un tip tanar din generatia feisbuc’ l-am gasit online si intr-o ora jumatate era deja la noi si multumit ca am rezolvat problema,asta intamplandu-se pe vremea cand aveam si eu un smartphone care din pacate e pe fundul marii acum! :)) :D
Cea mai neaşteptată situaţie pentru care mi-a trebuit acces rapid la facebook sa întamplat în ziua onomasticii mele,chemasem toţi prietenii şi rudele mele la mine.Când s-au strâns toţi şi m-am uitat printre ei mi-am dat seama că uitasem să-mi chem cea mai bună prietena a mea,aşa că fiind facebook-ul pagina care rezolvă problemele,am intrat rapid şi i-am postat pe wall pietenei mele un mesaj,mesajul suna cam aşa ” Cory şti că azi este petrecerea de ziua mea de naştere,îmi cer scuze că am uitat să te chem,off uitucă mai sunt.Te astept la mine într-o oră sa ne distrăm cu toţii,te pupik şi scuze încă odată!”
Imediat ce i-am scris pe wall,a văzut mesajul meu şi m-a sunat să-mi spună că se îmbracă imediat şi vine.Zis şi făcut,într-o oră era la mine şi ea exact aşa cum îi spusesem,apoi a început petrecerea şi ne-am distrat de minune.Cu siguranţă dacă nu exista facebook nu aş fi dat de ea pentru că îşi schimbase numărul de telefon cu o seara înainte şi eu nu-l mai aveam!
O situatie in care am avut nevoie urget de faimosul facebook a fost cand am chiulit toata clasa de la ora unei profesoare si a venit dirigu turbat in clasa nu era nimeni se pune el sa ne sune pe toti ” De urgenta la scoala” sa dea sms-uri sa ne caute prin oras scandal mare si cu directorul la fel si cu portarul si pana la urma o fata ia raspuns lu dirigu la telefon, dirigu a intrebat cine ne-a dat voie sa plecam si fata respectiva zice ca profa de module ( profa nu avea nici o treaba habar nu avea de toata smecheria )sa nu o bagam pe profa in belele fata ma sunat sa dau de profa sa i spun ca sa i zica la dirigu ca ea ne-a lasat (doar asa putea sa fie in regula inventand la randul ei un motiv intemeiat pt a ne lasa – e o super profa – ) si ce sa fac, o caut pe mess buzz buzz nu e si nu e o sun nu raspunde o sun de doua ori de trei ori nu raspunde vreau sa i las mesaj credit insuficiet, profa era pe facebook intotdeauna, intru pe net i scriu un mesaj si pica netu ma conectez din nou intru pe facebook „Pagina indisponibila” incerc de doua ori „Conexiune expirata” deci intra pe facebook daca ai de unde intr-un final reusesc ma pun scriu din nou mesaj dau pe send „Mesaj netrimis” era o eroare de la server. In cele din urma mi-am luat talpasita si am dat o fuga la ea acasa si sa rezolvat. Profa, cum spuneam, a inventat un motiv bine intemeiat pt care „ne-a lasat sa plecam” :)) cu conditia sa nu se mai repete
Am postat pe facebook niste poze foarte prost facute si nereusite…fara sa-mi dau seama…le-am incarcat alaturi de alte poze…am primit o gramada de comment-uri, in care faceau misto de mine prietenii si prietenele:)))m-am simtit super naspa,le-am sers imediat…Si ma folosesc intotdeauna de facebook atunci cand vreau sa aflu cate ceva despre un eveniment,un concert,etc e foarte util..sincer
Intr-un week-end am fost plecata la bunici si deoarece i-am promis prietenei mele ca voi fi pe Facebook sa o ajut sa-si dezvolte ferma pe Farmville (pretext bineinteles deoarece eu devin super maniacodepresiva daca nu arunc o geana macar odata pe zi pe respectivul FB…deci nu prietena si ferma erau buba =))) dar imi trebuia o justificare de genul prietenul la Facebook se cunoaste), asa ca a trebuit sa fac in asa fel incat sa gasesc pe undeva o conexiune la net. Cum laptopul meu a detectat in vecini o retea wirless am plecat la ora 21.00 sa cer net. Nu a fost usor deoarece acestia au o adevarata fortareata in jurul casei, cu inima cat un purice am escaladat-o aruncandu-i dulaului ce pazea intrarea cateva bunatati (aveam inima cat un purice de teama ca dulaul sa gresasca si sa-si infiga „coltisorii” in posteriorul meu)si m-am prezentat la usa, le-am spus ca am fost sunata urgent sa verific un mesaj si cum nu aveam net am apelat la ei sa ma ajute si sa -mi logheze laptopul la reteau lor. M-am folosit de acest sirletlic cu gandul ca o sa am net gratis si sa stau pe facebook ;)) ori de cate ori vin la bunici, nu numai atunci, insa domnii s-au prins de figura si pretextand ca au uitat parola m-au invitat sa folosesc calculatorul lor. Vazandu-ma asa disperata saptamana urmatoare bunicii si -au instalat net pentru a nu mai fi facuti de toata jena prin vecini de nepoata lor cea nebuna.