Zilele trecute m-am enervat când am văzut un cașcaval care se dă românesc, dar pe al cărui ambalaj scria ceva de genul „făcut cu lapte olandez, de calitate superioară”. Mereți, mă, dracului, că m-am enervat! Dar ce, noi nu avem lapte de calitate superioară? Ia lăsați voi vacile să se plimbe pe unde vor ele, ia puneți-le muzică și instalați-le aparate de masaj, să vedeți ce lapte bun dau!
În fine. Cel mai tare mă supără faptul că suntem naționaliști doar în decembrie, în jurul Zilei Naționale a României, după care ne vedem de ale noastre, vine Moș Nicolae, se apropie și Crăciunul și cine mai are timp să fie român?
Ne lăudăm cu produsele tradiționale românești, dar doamne ferește să vezi vreun birt care servește țuică și nu vodcă! Doamne feri să găsești pe pagina de aperitive a unui restaurant pâine cu zacuscă, cu untură, slănină sau legume culese din grădina proprietarului și nu aduse din Spania! Nu, noi suntem români numai în ograda noastră.
Cum ar fi ca un turist venit la un restaurant din Hunedoara, să zicem, să poată comanda pită cu untură și boia, sarmale, mici, virșli, țuică, vișinată și alte produse tradiționale în loc de prosciutto și vodcă și alte chestii care țin loc de ce avem noi mai sfânt tradițional?
Ar fi cumva! Food for thought.
Foto: Mici, de la Shutterstock
Felicitari, ai pus punctul pe „i”.