Maramureş, iubirea mea „pe neve”

Iubirea mea pentru judeţul Maramureş a luat naştere în urmă cu mai bine de 10 ani, când m-am îndrăgostit de poza unui maramureşean.

Fotografia mi-o arătase sora frumosului băiat, internată în acelaşi salon cu mine într-un spital din Târgu Mureş. Amândouă eram departe de casă, iar faptul că între noi două exista o diferenţă de vârstă semnificativă nu a contat; ne-am înţeles grozav şi am stabilit că o să devenim cumnate imediat ce D. ar fi aflat de existenţa mea. :D

Pe atunci n-aveam nici telefoane mobile, nici e-mail, nici messenger, nici haifaiv, nici Internet, aşa că D. a aflat de existenţa mea după ce eu şi cumnata ne-am externat. Ne-am trimis o plasă de scrisori, timp de vreo trei ani. D. îmi povestea despre Maramureş, despre una, despre alta, iar eu m-am îndrăgostit mai întâi de un băiat pe care nu-l întâlnisem niciodată şi apoi de un judeţ în care nu aveam să ajung decât prin 2002, cu alte treburi decât cele legate de D.

În perioada în care iubeam Maramureşul „pe neve”, am strâns într-un caiet dictando [sună urât cuvântul ăsta] absolut toate informaţiile pe care le-am găsit despre acest loc minunat. Aveam o listă cu toate localităţile din Maramureş, unele poveşti despre locurile şi obiceiurile de aici, poze alb-negru luate de prin cărţi şi aşa mai departe.

Nu ştiu ce s-a ales de caietul meu despre Maramureş. Dar ştiu că în astea două zile de concediu în care l-am străbătut, m-am simţit ca acasă aici şi nici o denumire de localitate nu mi-a sunat ciudat: Cavnic, Baia Sprie, Tăuţii Măgherăuş… eu le ştiam deja pe toate dintr-o altă viaţă. A mea.