Mie-mi plac foarte mult mașinile. Îmi place să știu mărcile și modelele, iar de când merg foarte mult pe jos prin Hunedoara, am ajuns să știu mașinile după zonele în care sunt parcate și… după numere de înmatriculare. Mi se întâmplă deseori să văd câte o mașină și să știu unde „locuiește”, pentru că trec des pe lângă ea.
De mică am avut „boala” asta, numai că atunci când eram eu mică, existau foarte puține mărci, astfel că deja la 5-6 ani știam toate Daciile, Trabanturile, Lăstunurile și Ladele. Ba, făceam și fețele aferente fiecărui model, trabantul era ca un melc cu ochii mari, Dacia 1310 avea ochii mici și un zâmbet discret și așa mai departe.
De undeva, dintr-un documentar, am aflat că mașinile chiar sunt făcute ca să pară că au fețe. Mașinile „supărate”, nervoase, sunt concepute de designeri ca să pară încruntate, pentru că există șoferi (doar majoritatea) care vor să îi sperie pe ceilalți participanți, să îi intimideze. Când vezi că vine o muscle car din spate, te dai la o parte înainte să apuce să-ți dea flash-uri, doar este evident că se grăbește și are treburi importante de făcut, nu? În schimb, când vezi o mașinuță colorată, eventual și dotată cu gene, ți-e clar că șoferița este o pisi care se îngrijește și pe ea și îngrijește și mașina, deci nu se grăbește nicăieri, dă tu cu mașina în gropi, dacă ești nerăbdător să ajungi la destinație.
Era o vreme, zise bătrânica, când puteai să recunoști mărcile și modelele mașinilor dintr-o privire. Te uitai la un Opel Corsa și știai fără urmă de îndoială că este un Opel Corsa. Vedeai în zare un Opel Zafira și nu îl confundai cu Mercedes A Klasse.
Înțeleg că marii producători de mașini mari i-au cumpărat pe alții, că au fuzionat, că mașinile dintr-o anumită clasă sunt asemănătoare, chiar dacă pe caroserie sunt „lipite” sigle diferite. Totuși, știam că Volvo are mașinile colțuroase, cu linii foarte urâte, pentru mine toate mașinile Volvo semănau cu sicrie și nu mi-aș fi dorit una decât moartă, Volkswagen avea mașini zâmbitoare, Peugeot avea farurile alungite, ca niște ochi migdalați, Daciile aveau faruri rotunde și erau urâte; Audi avea Volvo-uri cu colțurile rotunjite ș.a.m.d.
Astăzi, nu mai poți fi sigur de nimic. Am văzut mașini despre care aș fi putut jura că-s altă marcă și am făcut ochii mari când am văzut ce sunt. Pe multe, fără logo, nu le-aș recunoaște foarte ușor. Acum știu când văd un Q7 sau un X5 doar după logo și literele din spate, altfel… aș fi pierdută.
Iar acesta este un Peugeot!
Cred că de la tata mi se trage obsesia pentru mașini, cu el făceam concurs de recunoscut marca și modelul de la depărtare și pierdeam de fiecare dată. Încă mai pierd… Am constatat că știu bine modelele fabricate acum 15-20 de ani, pe astea le recunosc foarte ușor pe stradă, după „ochi”.
Și mai e ceva: chiar și la volan, întâi observ numărul, apoi mașina și abia la final șoferul. Așa că… dacă facem cunoștință și îți văd mașina, mai degrabă îți rețin numărul de înmatriculare decât numele. Îmi pare rău, nu e ceva personal, dar mă ajută să te văd mai repede de la distanță și să nu fiu luată prin surprindere.
Cred că atunci când vor fi mai puține mașini (și nu sufocant de multe, cum sunt acum), voi avea mai multă liniște când merg pe jos. Acum sunt tot cu ochii după mașini; chiar m-a sunat un prieten zilele trecute să-mi spună că m-a văzut în zona X. Zic: cu ce mașină erai? Cu un Logan, vine răspunsul. Aha, cu numărul de înmatriculare…? Da! Am văzut mașina, am văzut numărul, dar prietenul, nu.
Nu le mai recunosti asa usor din motive de aerodinamica, unde formele sunt cam „stas”. Pejo-ul din poza ta seamana bine cu un Citroen (bine, sunt in acelasi grup, si au chiar si masini identice, vezi Pejo 108 si Citroen C1 si Toyota Aygo). VW si-a facut masinile de catva timp pe acelasi model de design (Jetta vs. Audi A4, din spate sunt la fel, difera proportiile), Renault tinde sa faca la fel cu Clio/Megane, Volvo e la chinezi de ceva vreme, si masinile lor au inceput sa arate ciudat etc. Pana si la Dacia se vede trendul unificarii de design, cu grilele frontale de la Logan/Sandero/Duster.
Asta e viata automobilului, si parerea mea e ca o sa vedem niste evolutii interesante, dintre care unele mai putin dorite.
Din punctul meu de vedere, dintre mărcile astea mainstream, Renault are cele mai mișto mașini. Toate modelele din ultimii ani au design futurist, stopuri care te fac să te uiți după fundul mașinii și nu la drum, linii îndrăznețe.
Am observat si eu, faptul ca multe masini incep sa semene intre ele.
Personal, nu ma deranjeaza, pentru ca am acces la masini care arata bine, sunt si ieftine si sunt si fiabile. Nu imi schimb masina in fiecare an, dar stiu ca atunci cand o voi schimba, am de unde alege, raportat la buget.
Personal, sunt fana Mazda. Detinem o Mazda, iar anul asta vrem sa o schimbam cu un model mai nou (posibil doua, ca ne cam certam pe masina).
Ce am observat, in schimb, este nebunia asta la marcile considerate de lux, care nu mai sunt chiar atat de… de lux, in sensul ca oricine care are ceva mai multe economii in buzunar, isi poate permite acum (ca isi permite sa o cumpere, nu inseamna ca isi si permite sa o intretina), pentru ca au j de mii de modele.
Exemplu: Audi (A1, A2, A3, A4 , A5, A6, A7, A8, Q1, Q2, Q3, Q5, Q7, etc)
Mercedes (toate clasele alfabetului)
BMW, toare seriile de la 1 la 8 (parca), plus seriile X1, X2, X3, etc etc.
Care e faza cu masinile astea? Eu le numesc masini Matrioșca :))) Unde mai pui ca vezi preturi de 30.000 de euro, pe un Audi de baza, la sensul ca interiorul este de plastic. Adica, de ce nu ti-ai lua o Mazda 6, care la banii astia este cu interior de piele alba, cu toate dotarile si confortul posibil? De ce ai da 30.000 de euro. ca sa conduci un Logan la interior, doar ca sa arati ca ai Audi?
Mno, fiecare face ce vrea cu banii, dar mi se pare jenant, sa iti iei masina de lux, model de baza, exact ca aia care au Iphone in rate. N-ai idee cate exemplare vad in cartier…
Da, iată încă o chestie interesantă: fidelitatea față de marcă. Dacă prima mea mașină a fost Ford, îmi doresc să îmi iau tot Ford. O cunoștință a avut un Nissan Micra, l-a schimbat cu un Juke. Tatăl meu e mai flexibil, a condus și Ladă și Dacie și Lăstun și Volkswagen și Opel și Ford și Mercedes și doamneee, câte mașini a avut!!!
Eu am avut Dacia (1300 si Logan), Hyundai Accent, VW Passat, Ford Focus. De la lucru am avut asa: Chevy Cruise, Suzuki SX4, Dacia Duster, Dacia Logan, Kia Soul, Kia Rio, Kia Optima.
Acum mi-as cumpara un VW Touareg, dar impozitul e nesimtit de mare daca motorul e de 3000 de cmc. Cele cu motoare mai mici sunt prea vechi si vor fi taxate pentru ca sunt Euro 4 si nu au filtru de particule. Rezultatul e ca strang bani de Duster nou, 4×4, 1.6 benzina, Euro 6.
@Outlaw Iti recomand sa arunci o privire la Mazda Cx-5, 2.0 benzina.
Mazda au niste motoare senzationale, pe benzina. La diesel sunt praf.
Nu ma dau eu rotunda, ca am Mazda, dar detin un model din 2009 (2.0 benzina), care a fost frecat si ras-frecat si nu a avut niciodata nevoie de reparatii serioase, in service, ci doar clasicele revizii si schimburi de consumabile. Masina mai fiabila ca asta, cred ca e doar la Honda. Cel putin, Honda Accord era o bijuterie, pacat ca nu se mai vinde in Europa.
Da, Accord era faina, are un coleg, cumparata destul de ieftin la lichidare de stoc. Masina are cutie automata, un motor de 2.2l daca imi amintesc bine, faruri cu xenon, navigatie, aer conditionat automat, si arata bine dupa atatia ani. Tot din amintiri, a dat undeva sub 16.000 de euro pe o masina premium, ale carei dotari similare pe o masina germana duceau pretul peste 20.000.
M-am mai dat in State cu sora sportiva a Hondei, o Acura NSX, care avea la vremea aia vreo 12-14 ani, si arata aproape noua, desi pe bord avea 120.000 de mile.
Mazda CX-5 am vazut ieri parcata la lucru una, e mare, cred ca era 4×4 din ce am vazut in spate la punte, dar formele alea ale ei nu ma atrag. De la Mazda mi-a placut RX-5.