MasterChef cu Adi Hădean

Nu sunt neapărat o fană înfocată a emisiunilor culinare. Dacă nu aducea PRO TV formatul MasterChef, nu aş fi luat deloc contact cu bucătăreala televizată. Ca întotdeauna, Antena s-a luat după PRO şi a adus Top Chef sau ceva de genul ăsta [nu am urmărit decât un „episod”, pentru că participa o cunoştinţă].

E foarte posibil să am TV Paprika în lunga listă de canale TV pe care mi le furnizează RDS, dar nu am avut curiozitatea să mă apropii de el. La ce mi-ar folosi? Să văd nişte oameni care gătesc chestii delicioase pe care eu n-o să le pot face niciodată, iar apoi să mă apuce foamea şi eu să nu-mi pot face decât cartofi prăjiţi sau o zamă chioară?

Gătitul nu e pentru toată lumea, asta-i clar. Eu nu sunt între persoanele pasionate de gătit, nu înţeleg mare lucru şi nici nu-mi bat prea mult capul. Văd arta culinară ca pe o artă care se consumă literalmente prea uşor: acum e în farfurie, mâine… nu mai e deloc. Şi te chinui câteva ore, stai lângă sobă/aragaz/cuptor, te coci şi tu lângă mâncarea aia doar pentru un sfert de oră de plăcere gustativă. 

Din fericire, pe Sebi l-a prins bine de tot gătitul. Îi place să amestece alimente şi condimente, toată ziua inventează şi adaptează câte ceva, vine mereu cu reţete şi idei noi şi mi se pare că atunci când îi cer ceva anume, cam strâmbă din nas. Nu că ar fi sub demnitatea lui să facă pentru a treizecea oară paste cu sos alb din nu-ştiu-câte brânzeturi, ci pentru că îi răpesc o zi în care ar putea să încerce o altă reţetă, să facă ceva nou. Aşa cred eu; poate n-am dreptate, nu l-am întrebat, că noi în familia Bârgău comunicăm mai mult pe Facebook. :D

Chiar ieri îi spuneam lui Sebi, în Auchan, lângă vitrinele frigorifice cu semipreparate, că dacă n-ar fi el în viaţa mea, pe-acolo mi-aş face cumpărăturile, având de ales între ştrudel care trebuie doar copt, hamburgeri, cartofi gata de prăjit şi alte mâncăruri care necesită timp minim de preparare. Când nute pasionează ceva, nu te pasionează şi gata.

Ştiţi de la cine a învăţat Sebi să gătească? Aş putea spune că s-a învăţat singur, pentru că nu am văzut pe nimeni să-i pună cuţitul în mână, dar ştiu sigur că multe chestii esenţiale le-a „prins” de la Adi Hădean [şi de la soacră-sa, că doar împart o bucătărie câteva luni pe an, dar asta-i altă poveste]. 

Adi i-a făcut singura pizza suficient de mică încât s-o poată mânca pe toată, Adi a inventat minunatele O’Sandwich-uri pentru care aş fi fost în stare să mă duc pe jos la Cluj, Adi a fost cel care i-a dat lui Sebi reţete de fiecare dată când i le-a cerut [ultima, o reţetă secretă, cu care Sebi a făcut furori printre prieteni, e cu pui şi cu marinadă din multe citrice, o nebunie!]

Nu mai reiau ceea ce-am zis aici deja. Voiam doar să vă spun că în seara asta m-am uitat la primul episod din MasterChef şi când a început prezentarea lui Adi, mi s-a făcut pielea de găină. Ca şi Andrei Măruţă, da. M-am simţit de parcă un membru al familiei mele extinse ar fi fost în scaunul de jurat şi într-un fel, chiar aşa a fost: un blogger, unul de-al nostru, dă verdicte culinare! Iiiha!

Dacă vi s-a părut că chefii nu sunt la fel de incisivi, e poate şi pentru că ei nu sunt la fel de incisivi, dar pe Adi l-am văzut destul de dur. Nu mai discutăm acum că italianca stă de 21 de ani în România şi vorbeşte româna foarte prost sau că Foa pare un hipster, sunt convinsă că în timp ne vom obişnui cu aceste mici „defecte” ale lor. Eu voi urmări tot sezonul, pentru că Adi Hădean şi pentru că din seria „bloggeri la televizor”.

A, şi încă ceva: Sarmale la MasterChef? Păi da, de ce nu? Iată ce-a declarat chef Hădean: „Ăsta-i pământul meu, de aici îmi iau eu energia, bucătăria românească şchioapătă, are de suferit, e hulită de foarte mulţi, e tratată prost inclusiv de mulţi români”. Să arunce primul piatra cine n-a mâncat anul ăsta sarmale!

foto: masterchef.protv.ro