Am citit la Criserb postarea în care se întreabă de ce nu mai spunem „mulţumesc” la fel de des ca înainte şi mi-am dat seama că are dreptate. Nu m-am mai „lovit” de multă vreme de cuvântul ăsta în afara casei mele. Eu am fost educată să rog frumos atunci când cer ceva şi să mulţumesc după ce primesc ceea ce am cerut. Aşa că la telefon, la piaţă, la supermarket, salut întotdeauna, cer ce-mi trebuie [„Daţi-mi, vă rog, un kil de mere”], mulţumesc după ce mi se oferă kilul de mere şi salut la plecare.
Sunt câteva chestii elementare, ţin de bunul simţ, de buna creştere, dacă vreţi. Şi mi se pare normal să mulţumesc atunci când primesc ceva, chiar dacă acel ceva nu este neapărat un obiect. Le mulţumesc domnilor care îmi deschid uşa sau care îmi lasă uşa liftului deschisă până când „îmi vine” cafeaua, le mulţumesc colegelor [nişte doamne!] care insistă să intru prima în redacţie când venim de la ţigară, îi mulţumesc şoferului care mă duce în siguranţă dintr-un oraş în altul şi lista poate continua. Nu am numărat niciodată de câte ori spun „mulţumesc” într-o zi, pentru că ar trebui să mă studiez cu mare atenţie. Spun „mulţumesc” din instinct, nu stau niciodată să mă gândesc dacă merită sau nu să „lansez” o mulţumire.
Nu mă laud, dar de la oamenii cu care mă intersectez – şi nu mă refer aici la al meu „circle of trust” – aud tot mai rar cuvântul ăsta magic. Parcă oamenii sunt tot mai încruntaţi [încrâncenaţi?], nu au timp şi nici chef să-ţi mulţumească atunci când faci un gest frumos. Sau mi se pare mie?
Eu zic că un „mulţumesc” n-a omorât pe nimeni şi ar trebui să-l spunem mai des. Eu mă simt bine atunci când mulţumesc cuiva pentru ceva şi mi-ar plăcea să aud mai des rostit cuvântul ăsta. Chiar şi cu variaţiunea „merci”, pe care eu o utilizez mai des. Păreri?
Intr-adevar, lumea a uitat sa mai multumeasca…
Din pacate intr-o Romanie in care crestem cu manele, ziare gen Click si Libertatea, cu emisiuni gen In puii mei si la naiba …. nu cred ca se mai pune problema de educatie si de un simplu multumesc. In mod normal acest cuvant trebuie sa existe instinctiv in vocabularul nostru,sa multumim la fel cum bem apa, dar … si aici intervin prea multe lucruri.
Iar cu restul de oameni … unii se adapteaza la mocirla de nesimtire si se uita de sus la noi cand spunem „multumesc” chelnerului care ne-a adus supa sau tigancii de la care am cumparat flori.
Problema e ca nesimtirea incepe acasa …
Da, intr-adevar asa este, oamenii nu prea mai folosesc cuvantul multumesc cand li se face un gest frumos…
Si eu abuzez de multumesc. Dar ce m-a uimit acum vreo saptamana a fost un client, care dupa ce l-am ajutat intr-o problema, m-a sunat sa-mi multumeasca. Doar sa imi multumeasca. Iar faptul care m-a socat a fost ca mi s-a parut asa o chestie neobisnuita, incat mi-amn dat seama ca traiesc intr-o lume urata. Mi-am dat seama ca oameni cu pretentii, oameni destepti, educati nu-mi spun niciodata multumesc. Iau totul ca si cum faptul ca ii ajuti e mai mult o chestie de obligatie a ta fata de ei. Fapt care m-a inversunat si mai mult sa spun mai des multumesc.
„multam” count?
foarte bine crescuta , multumesc ca ai scris postul asta si ca mi-ai amintit sa zic mersi/multumesc mai des
ooooooo,ba da.si mai zic si „multumesc frumos” ca stiu ca trezeste fiori :D si profit din plin cand stiu ca am de castigat. de vreo cativa ani am speculat lipsa de bun simt de prin jurul meu. pe unde merg(mai ales in jobul meu-vanzari) incerc sa profit cat pot de normele elementare de bun simt,uitate.chiar de e din interese uneori,ca iti vine in loc de multumesc sa carpesti una peste ochi,respectivei pers,tot zic „multumesc”.mai ales atunci se simte prost :D
Foarte interesant subiectul! In Romania lipseste iar in America e din abundenta ! Thank you! Everywhere!
Cumnatul meu a fost foarte surprins de politetea
americanilor. Si nu ma refer la vinzatori sau
casierite. Ma refer la oameni obisnuiti care spun:
Thank You! daca:
-tii usa deschisa sa poata iesi din magazin cu
caruciorul plin!
-faci semn in parcare cuiva ca poate iesi inaintea ta!
– dai semn de prioritate la un FOUR WAY STOP!
( asta a fost chestia care mi-a fost cel mai greu sa
i-o explic. Dupa parerea lui, daca o chestie de genul asta s-ar implementa in Bucuresti, procentajul celor
cu permis de conducere s-ar reduce cu 30 la suta lunar!!!
Dar cea mai interesanta reactie a fost dupa ce s-a
intors in Bucuresti. M-a sunat si mi-a spus ca e
foarte trist. L-am intrebat de ce!
Zice: Pai asta a fost a treia vizita la tine, da?
Zic: Da si ce-i cu asta?
Zice: Cind am ajuns in New York vamesii
americani mi-au zis: WELCOME BACK!
Iar americanilor le ziceau: WELCOME HOME!
Cind m-am intors acasa, la Otopeni prima intrebare
a fost:
CE AVETI DE DECLARAT?
Frumos este atunci cand zici „multumesc” si respectiva/ respectivul se uita la tine ciudat. Nu cred ca poti sa abuzezi de „multumesc” sau de variantele prescurtate. In cel mai rau caz cei din jurul tau o sa zica ca esti excesiv de politicoasa si in cel mai bun o sa inceapa sa multumeasca si ei atunci cand trebuie.
peste tot unde ma duc lumea e politicoasa, exista ‘multumesc’, ‘te rog’, etc, de la petrom pana la kaufland sau la locul de munca asa ca nu am de ce sa ma plang ca politetea lipsteste din viata de zi cu zi.
Cred ca depinde destul de mult si de zona… de exemplu la noi in Moldova mai auzi inca destul de des acest cuvant. :)
Vreau sa stie intreaga lume cat de recunoscator sunt tuturor celor care ma iubiti. Dar nu va scriu decat MULTUMESC!
Stiu ca m-am trezit cam tarziu sa comentez la post-ul asta dar am si eu chef sa adaug ceva.
In primul rand, am sesizat si eu ca lumea a uitat sa mai multumeasca. Nu exista scuza pentru asa ceva.
In al doilea rand, ardelean fiind eu, am ajuns in Bucuresti la un momentdat, si mi-am cumparat ceva, nu mai stiu ce, dintr-un magazin. La casa am multumit vanzatoarei iar raspunsul ei a fost „Nu esti de pe aici, asa-i?”
Poti sa mai zici ceva?