Ne tâmpesc nu pentru că nu ar avea subiecte faine, nu pentru că ne-ar băga în cap tot felul de prostii consumeriste, ci pentru că din cauza lor am ajuns să vorbim romgleza. Recunosc că şi pe mine m-a „prins”, eu vorbeam Plash English încă de prin 2005, dar tot nu mi se pare corect să pocim limba română în halul în care o facem. Am prietene plecate din România şi stabilite în SUA, care au născut American kids şi se luptă să-i înveţe şi engleza şi româna. Nu ştiu cum se descurcă şi le admir pentru curajul de a creşte „copii bilingvi”.
De ceva timp, s-a lansat un blog numit Romgleza, unde sunt criticaţi bloggerii români care se exprimă folosind cuvinte în engleză care ar putea fi uşor înlocuite cu unele româneşti, pentru că, nu-i aşa, avem ciocolată şi aici, în Elveţia. Nu am urmărit blogul, dar nu ar fi mare lucru dacă m-aş regăsi şi eu pe-acolo. Şi totuşi, sunt undeva, la mijloc. De multe ori, mi se întâmplă să-mi fie mai la îndemână un termen englezesc decât echivalentul lui tradus chinuit în română. Şi dacă nu-i foarte grav, îl folosesc. Îmi vine să-mi muşc limba, dar îl folosesc.
De când scriu pe blog, m-am „vindecat” şi de gânditul în engleză, pentru că – nu exagerez! – asta făceam: gândeam în engleză, apoi îmi traduceam în minte în română şi vorbeam. Şi s-a întâmplat de multe ori să nu găsesc traducerea unui cuvânt suficient de repede. Adevărul este că engleza sună de o mie de ori mai frumos decât româna. În filme, cel puţin. Pentru că luna asta am fost la Bucureşti şi, aşteptând la coadă la MiniPrix, am urmărit trei fătuci aflate în faţa mea în rând care se exprimau folosind engleza în proporţie de 80 la sută. A fost înfiorător! Nu-i vorbă, se descurcau, adică vorbeau engleza chiar bine, dar când spui „This blouse would make your boobs look good, ia să văd, ţi-e bună?”, nu eşti trendy şi nici cool, eşti o… paţachină.
Nu doar filmele americane sunt de vină pentru apariţia romglezei, este vina noastră că nu mai suntem în stare să gândim în limba maternă şi preferăm să folosim expresiile gata fabricate la Hollywood. Am zis!
Ooo, iata un subiect in care sunt doctoritza!! Nu vorbesc de filmele americane, pentru ca deschid destul de rar televizorul, vorbesc de romgleza. Eu incerc din greu sa nu le amestec, iar pe blog de multe ori pun cuvintele englezesti cu italice. Dar am impresia ca la noi e si o moda sa vorbesti in engleza. Boobs? Dar ţâţe ce are?
In privinta copilului bilingv, reteta e aceeasi, sa nu amestece (prea mult) cele doua limbi.
fleosc, vorbesc in ce limba ma simt comfortabil. intamplator, ma simt comfortabil in ambele. faza e sa nu ajungi ca un tip pe care l-am auzit in tramvai … ramasese saracu’ blocat pe o expresie dintr-un film, si o repeta odata la 5-6 propozitii; doar ca nu poti sa zici „it’s all over” si sa faca sens de fiecare data.
offtopic: ma dor ochii de la templateu’ asta rozaliu.
dAImon: Să aibă sens, nu să facă sens de fiecare dată. Şi nu te simţi „comfortabil”, ci „confortabil”. În română avem confort, în engleză comfort. Tadaa!
amuzant blogul ala cu romgleza. eu cand mai folosesc cuvinte si expresii in alte limbi le pun in italic, parca arata mai bine in pagina.
ca sugestie la acest template roz-mov, poti sa faci linkurile din postari de alta culoare?
La mine sigur n-are legatura cu filmele americane. Ultimul l-am vazut acum vreo 5 ani, iar ultimul dinaintea lui cu inca 3 ani inainte. Dar am facut scolile in limba lu’ nenea Shakespeare si de 18 ani gandesc in engleza.
Imi este si mie greu uneori sa-mi gasesc cuvintele in romana, mai ales ca incerc sa fiu consistenta si sa nu amestec limbile in cadrul aceleiasi propozitii. Asta in primul rand pentru ca ma dispera sa o aud pe mama cu chestii de genul nu stiu-unde era full :( si totusi, nu cred ca de la mine a preluat-o. Insa ma simt vinovata pentru faptul ca ai mei au preluat de la mine „ok”, „hello”, „bye” si incerc eu sa le inlocuiesc cu „bine”/ „in regula”, „salutare”/ „buna ….”, „pa” in discutiile cu ei. Si blogul l-am vazut initial ca pe un exercitiu de scris in romana… desi am ajuns sa o dau si pe acolo pe engleza (in special titlurile).
De ganditul in engleza n-as vrea sa ma dezvat totusi. Vorbesc si scriu foarte bine in engleza, poate doar un vorbitor de engleza de la mama lui ar putea sa-si dea seama ca nu e limba mea materna atunci cand m-ar intalni prima data. N-as vrea ca lucrul asta sa se schimbe.
Off: +1 pentru sugestia facuta de Maddy. Nu m-as fi prins unde sunt link-uri daca nu le-as fi vazut inainte in reader.
Maddy şi Bronto: da, cred că azi o să mă ocup de link-uri. Merci de observaţie.
Eu consider ca era mult mai folositor sa se faca blog pentru scrisul folosind „k” in loc de „ca” si altele de gen. Romgleza, din punctul meu de vedere e inofensiva, iar blogul respectiv nu face decat sa arate cu degetul, chestie care pe mine nu ma umple de respect.
@dAImon: tot in afara topicului, corect este coNfortabil.
Ai zis. Am ascultat. Si sunt mai mult decat de acord. Ma obosesc, ma vestejesc frazele care contin prea mult dintr-o alta limba. Desi traiesc in Franta de ceva timp, evit la maximum sa combim cuvintele. E o forma de respect. Copilul meu insa o face si e un adevarat spectacol. Am spus!
@brontozaurel: „incerc sa fiu consistenta” nu exista in romana sau are alt sens decat cel pe care il dai tu aici :)
sa nu te superi dar mi s-a parut amuzant si on topic
Io una cred ca tine de obisnuinta…eu locuiesc intr-o tara unde engleza si franceza sunt amandoua limbi oficiale si inevitabil incepi sa gandesti in amandoua. personal prefer sa vorbesc romana cand e cazul insa se mai intampla sa o dau pe franceza sau engleza…cum a zis si Denisa, cateodata iti vine mai usor sa zici ceva in engleza si atata timp cat cealalta persoana intelege e numa bine…tre sa ne descurcam cum putem.
Nu e prima dată când se întâmplă asta in România. Să nu uităm de Furculițion, de Bulivard… Căndva vormeam mi mult Frațuzește
Intr-o zi cu soare… schimbam canelele ca tot omu… nimeresc pe Euforia la ‘shopingul pasiunea mea’… si am auzit un englezism transformat in romanism… care se aude extrem de prost si mi-a zgariat urechea… auzi la el . cica „T-shirt-ul”.. hmm.. nu era mai usor sa zica tricoul …
Eu le-as recomanda sa ma pupe sub coada. Sincer. M-am saturat de toti ofticatii care au treaba cu „romgleza”. Asa simt, asa scriu. Ultima data cand am verificat aveam 20 de ani de studiu de engleza si vreo 30 de romana. Deci se cam „confunda” sa zic asa. Si tot ultima data cand am verificat, eu am platit si domeniul si hostul pentru blog, sa nu mai vorbim ca tot eu sunt singurul „publisher” de acolo.
Vanatoarea asta de vrajitoare ar trebui sa mearga pe filiera „trageti pe cretinii care nu sunt in stare sa scrie 2 vorbe decente in romana”. Pentru ca aia sunt „imaginea” mai nou a unui web de cacao. Prostalai care inca se cred pe mirc sau pe maidan, cu veleitati de mari comentatori sau scriitori. Si pana la urma, daca stau sa cogitez, daca is pe treaba lor (host/domeniu), se pot face de ras cum doresc, ca doar nu scriu din banii mei.
In momentul in care scrii in mare parte chestii „tehnice” mi se pare normal sa iei cuvantul asa cum este, nu sa faci din el „de gat legau” ca nu suna bine pentru patrioti. Sunt de acord ca „englizarea” absurda tre’ evitata, dar de multe ori aia care fac gat impotriva „romglezei” exagereaza in draci.
Da, dom’le . si eu o mai englezesc si ma simt cu „ze fly on ze kep” :D
:)) În liceu am fost la mate-fizică biling engleză. Şi la un moment dat intră proful de engleză în sală, supărat foc. Ne ascultă pe toţi, pe rând, la traduceri din engleză în română. La sfârşit începe să ne certe de ne-a crăpat obrazul:
– Nu este posibil să vorbiţi engleza mai bine ca româna. O să vă umplu de 3. Şi o să vă zic la domnul profesor de română, că io am impresia că nu citiţi destul în română.
A mers. Dacă vrei să scapi de romgleză pui mâna şi citeşti în română să-ţi îmogăţeşti vocabularul.
Şi da, şi eu am tendinţa să folosesc multe cuvinte englezeşti. Încerc să evit.