Noiembrie este luna asta ingrată care vine după minunata lună OCTOMBRIE, luna când am venit eu pe lume, când natura se colorează în auriu și roșu și galben, când e încă destul de călduț afară încât să nu trebuiască să-ți iei geacă, când soarele mai încălzește, dar nu arde… noiembrie vine cu frig, cu ploi, cu temperaturi cu minus în față (apropo, temperatura asta -4º arată ca un omuleț care stă pe WC cu capul în jos și face… ceva), pe alocuri chiar cu ninsoare brrr! Am vrut să îi dau o șansă. În fond, noiembrie nu-i chiar decembrie, nu e dracul atât de negru. Nu mori de frig, chiar dacă în unele zile trebuie să iei geaca de iarnă pe tine. Am vrut, dar noiembrie nu m-a vrut.
A început cu o internare ce nu anunța nimic rău, dar să nu fiți naivi și să credeți că veți merge la doctor și nu vă va găsi nimic. Că așa-i vorba aia din bătrâni: dacă te cauți, sigur are să-ți găsească ceva! Și mi-au găsit.
Am luat antibiotice în noiembrie cât n-am luat în ultimii cinci ani! Și credeți că antibioticele se iau așa, fără cântec? Nu… se lasă cu grețuri, cu diaree, cu senzații nasoale. Cel puțin în cazul meu așa a fost, probabil că nu o să mai iau niciodată Xifia. Pe de altă parte, am învățat să nu mai spun „niciodată”, pentru că viața are un mod amuzant de a-ți da câte o palmă când te aude că zici asta. Parcă ar spune: challenge accepted!
A continuat cu un laptop care s-a hotărât să crape fix când eram în spital și pe care l-a reparat Sebi, ulterior. Norocul meu că am n bărbat atât de priceput! Și pentru că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, imediat după asta i-a crăpat și lui Sebi placa video din PC. O fi simțit că se apropie Black Friday și de-aia.
Apoi a murit sora bunicii mele, după o lungă suferință…
După ce a stat mai multe zile în spital, nici bine n-a venit acasă mama, că a făcut o criză de rinichi, cel mai probabil, așa că am dus-o la Urgență. Bineînțeles că au internat-o iarăși.
Și mi s-a stricat și mașina.
Acum mă gândesc cu groază că suntem abia în 21 și au rămas încă nouă zile din luna asta blestemată! Îmi vine să mă închid în casă, să mă ascund sub plapumă și să nu mai ies până pe 1 decembrie! Se poate?
Ioiii!! Chiar ca ai avut o luna de cacat. La propriu.
Imi pare rau, sincer, unii sunt niste jigodii si o duc bine si pe altii ii loveste soarta din toate partile, de stai si te intrebi de ce…
Lasa, mai, Denisa, ca o sa vina soarele si la tine. Eu una, iti doresc sanatate si sa dea peste tine niste noroc din ala chior. Sa vii, sa scrii aici despre lucruri misto care ti s-au intamplat.
Hai, scoate capul din plapuma si arata degetul mijlociu la ce a mai ramas din Noiembrie!
>:D<
Nu da vina pe luna … asta a fost sa fie. Sanatoasa sa fii, restul se rezolva, mai greu, mai usor, le scoti la capat pana la urma, iar intr-un final le uiti. :)
Si ca sa inchei frumos, iti doresc ca luna decembrie sa fie minunata pentru tine, sa stearga toate supararile din noiembrie! Hugs! :*
imi pare rau ca ai avut o luna atat de ratata! sper sa iti fie mai bine in continuare :)
Se poate sa stai in pat la caldurica :) dar musai sa iesi in 1 decembrie din barlog ca incepe o alta luna. Mai buna, ca dupa atata ghinion vin si vremuri mai bune.