Când eram necoaptă, îmi plăceau bărbații care arătau periculos. Recunosc, încă mi se par sexy, într-o oarecare măsură, acei bărbați „deranjați”, cu o țigară în mână și un pahar de tărie în alta, eventual îmbrăcați în piele și călare pe o motocicletă. Dar numai într-o mică măsură.
După ce treci un prag, la mine a fost în jurul vârstei de 32-35 de ani, începi să apreciezi sănătatea ca fiind cel mai de preț „bun” al tău. Serios vă spun, am o prietenă care la 20 și ceva de ani îmi ura, de fiecare dată când încheiam câte o discuție pe net, „multă sănătate” și deși e doar cu un an mai mare decât mine, mi-au fost necesari mulți ani ca să înțeleg că era bine întenționată și că „multă sănătate!” este cea mai sinceră urare pe care poți s-o faci cuiva.
Banii vin și se duc, dar sănătatea irosită nu o mai recuperezi decât cu foarte mulți bani și cu și mai mult noroc. Credeți că lui Steve Jobs nu i-ar fi plăcut să mai rămână printre noi, să își vadă copilul Apple crescând ca un aluat de pâine bine amestecat? Chiar și așa, omul a dus pe picioare un cancer pancreatic care pe alții îi cam omoară (mă rog, a fost un tip de cancer mai moale, dar tot cancer; mulți dintre oamenii de rând nu-și permit nici un tratament mai răsărit pentru o boală comună, d-apăi transplanturi și alte chestii de lux). Sunt sigură că mai sunt exemple de bogați care trăiesc mai mult decât restul lumii pentru că își permit tratamente și intervenții chirurgicale care nu sunt la îndemâna tuturor.
Ce vreau să spun este că de la o vârstă am început să apreciez oamenii care au grijă de sănătatea lor. Nu excesiv (am găsit pe undeva și am uitat unde, dar există un termen medical pentru oamenii care sunt obsedați de a mânca sănătos: orthorexia nervosa!), dar apreciez mai degrabă o persoană care mănâncă echilibrat, la ore fixe, decât pe una care e abonată la fast food și râde când aude cuvinte precum calorii, regim, colesterol etc.
Și am început și eu să am mult mai multă grijă de ceea ce mănânc. Al dracului zahăr, la el mai trebuie să renunț ca să fiu mulțumită de ceea ce mănânc. Ăsta mi-e ultimul păcat. În rest, sucuri nu mai beau de un an jumate, nu mai fumez de trei, mănânc cât pot de sănătos, în general mâncare gătită acasă etc.
După 30 de ani, mă uit la bad boys cu țigara în mână cu milă și mai puțin cu admirație. De femile care fumează pe stradă nu mai zic nimic, am fost și eu una dintre ele și abia după ce am trecut în tabăra cealaltă mi-am dat seama câtă dreptate avea mama când îmi spunea că nu-i frumos.
Foto: Bad boy, de la Shutterstock
Sa nu uitam noptile pierdute prin cluburi, in fum de tigara si bautura.
Si mie imi placeau bad boys inainte, am doar 25 de ani, dar jur, acum cand vad unul din asta de varsta mea, ca inca o freaca prin cluburi de noapte weekend de weekend, deja imi fac o parere… naspa.
Ca sa nu mai zic de tipii trecuti de 30 de ani.
Sunt o ciudata. Imi plac astia care doar au mecla de bad boy, dar de fapt e baiat de casa :))))))))
Asta cu sanatatea, e relativa. au fost cazuri de persoane care duceau un stil de viata sanatos si tot au patit-o cu boli nasoale. Cred ca e important sa mergem anual la controale, sa ne facem analizele, ca sa stim cum stam cu sanatatea.
Si mie mi se pare extrem de importanta sanatatea si realizez abia acum, din pacate. In 2017 am cam fost pe nasoale cu ea. Asta din cauza ca am mers la ginecolog o data la 3 ani (deh, ma durea in fund), m-am trezit cu niste probleme pe care inca le duc si sper sa le rezolv anul asta. Ca sa nu mai zic de investigatii si tratamente extrem de neplacute. Am avut noroc ca am avut inspiratie sa cer de la doctora de familie trimiteri si am salvat niste bani+ economii si m-am putut trata la privat, ca nu stiu ce ma faceam daca ajungeam la stat…
Imi aduc aminte de studentie, cand mancam o data pe zi, de obicei la ora 12 noaptea, de obicei mancare din conserva sau cartofi prajiti, in rest functionand pe Pepsi in fata calculatorului ore intregi. Apoi a urmat o perioada de cativa ani in care am dat-o pe alcool, tigari (dintre care unele mai „neortodoxe”) si nopti prin cluburi. Plecam uneori de la lucru direct in club si ajungeam acasa peste doua zile, era gata weekendul si ma pregateam din nou de lucru. La lucru bagam cafea si energizante ca sa nu adorm (imi aduc aminte cum se distrau colegii ca eu adormeam de-a dreptul in scaun la sedinte) si socializam la tigara.
Au urmat apoi contractele pe diverse fusuri orare, in directii opuse de obicei. Lucram in vest, veneam 2-4 saptamani in tara, apoi plecam in est, apoi imediat inapoi in vest. Toate astea si-au pus amprenta asupra somnului si sanatatii: nu mai dorm bine, mi-e somn in miezul zilei sau sunt fresh la 3 dimineata si nu mai pot sa dorm; colesterolul ma plaseaza in zona de risc cardiac, desi am o constitutie astenica; trebuie sa am grija ce mananc pentru ca de la unele mancaruri mi se face rau la stomac… si alte chestii neplacute.
Ouch! Dar totuși, organismul se regenerează, dacă timp de câțiva ani ai grijă de el și îi dai hrană sănătoasă! Iar cu dormitul, din experiența mea, după un an de culcat înainte de miezul nopții și trezit la 6:30 – 7:00, se obișnuiește și nu îți mai e somn în miezul zilei. Trebuie să îți faci niște obiceiuri sănătoase, în câteva săptămâni se obișnuiește cu ideea și acceptă noua realitate. Repet: din experiența mea zic.
Sănătate maximă!