Nu atingeti firele căzute la pământ!

Articol publicat în Iaşi Plus

E tare greu să-ţi mai calculezi timpul în zilele noastre, dar după o estimare grosieră, ajungi la concluzia că cel putin opt ore pe lună (deci o zi de muncă) le pierzi la cozile furnizorilor tăi de „toate alea. Adică: curent, gaz, telefonie, întreţinere la bloc (dacă nu ţi-ai cumpărat casă), Internet, cablu TV etc.
Sunt cateva firme în Românica cu care nu te poti juca, adică ele sunt „tăietoare”, în sensul că dacă nu plăteşti la timp, te „taie”. Dacă îţi taie telefonul, nu vorbeşti, dacă îţi taie netul te duci la un prieten, întreţinerea mai aşteaptă, dar dacă ţi-au tăiat curentul, ai pus-o! Nu mai ai nici lumină, nici frigider, nici apă caldă, nici telefon fix, nici net, nici aer rece, deci eşti în beznă totala!
Şi atunci când îţi vine factura la curent şi vezi că peste două zile e restanţa, ai, n-ai bani, te duci şi iei împrumut, faci ce ştii şi iute la caserie să plăteşti!
Ei, abia aici îţi dai seama ce important eşti tu, ca şi client, pentru firma ta furnizoare. Respectul începe de la uşă, unde un domn, de felul lui pensionar, dar care mai face un job la „Security Nu-ştiu-cum”, te anunţă prietenos că trebuie să stai la rând pe aleea din faţa uşii, pentru că nu pot intra înăuntru decât trei persoane, doar doamnele de la caserie sunt foarte obosite şi să nu greşească la bani.
I-am spus omului cu pricina, cu acelaşi respect, ca afară-s 38 de grade Celsius şi înăuntru e mai umbră… nu poate face o excepţie pentru noi, amărâţii care-i dăm vreo 10 milioane peste pensia lui de „plotoner”?
Răspunsul a fost clar: „NU, astea-s ordinele şi eu ţin la serviciul meu!”.
Normal că ţine.
După aproximativ o oră, ajung să intru în „templul” furnizorului de energie, ca să constat cu stupoare că, deşi aveau aer condiţionat, funcţiona doar un ventilator… dar era umbră!
Atunci mi-am dat seama de la cine veneau ordinele, şi cât de mult investesc aceşti „tăietori” în respectul acordat „stăpânilor” lor, adica noi, clienţii.
Nu vreau să-mi amintesc ce a urmat în continuare; aveam în faţă un cuplu care deţinea şi apartament la bloc, dar şi o căsuţă la ţara, în apropiere. Oamenii nu vroiau pur şi simplu să plătească factura odată la două luni, ci tot lunar, aşa cum erau învăţaţi.
„Dar e foarte simplu”, zice casieriţa, „la bloc puteţi plăti lunar ca şi până acum, dar la ţară, nu! La ţară plătiţi la două luni!”
Şi asta a mai durat o jumătate de oră, după care bieţii oameni, care tot n-au înţeles nimic, au trebuit să completeze o declaraţie „pe propria răspundere” în care să spună cum sunt ei de acord să plătească curentul.
Foarte amuzant, numai că eu am început să tremur de nervi, de căldură şi mai ales de…
…ei bine, nu aveau nici toaletă pentru clienţi.