Nu-i aşa că am cititoare unice?

Prima dată când am scris pe un blog, fără să ştiu ce este un blog, intenţionam să fac un fel de listă cu lucrurile care-mi plac mult de tot. Din păcate, lista lucrurilor care-mi plac conţine doar două chestii, pentru că am lăsat-o deschisă şi nu am mai completat-o niciodată. Şi totuşi, blogul cam asta reprezintă: un loc în care scriu despre lucrurile, locurile, oamenii care-mi plac şi… evident, care nu-mi plac. Blogul meu nu este neapărat un „happy place”, deşi poate că mi-ar plăcea să existe un loc virtual în care totul să fie roz şi pufos. Numai că mie îmi place să trăiesc in real life şi în viaţă mai sunt şi situaţii gri sau de-a dreptul maro,prin urmare, blogul mai are şi articole despre situaţiile neplăcute prin care trec. Câteodată.

De când scriu pe blog am întâlnit oameni faini, am fost în locuri la care mulţi doar visează, am primit multe cadouri pe care nu ştiu dacă le meritam şi, cel mai important, mi-am găsit sufletul pereche. Asta deja sună roz şi pufos, da’ zău că fără blog, nu aveam cum să îl întâlnesc pe Sebi, omul lângă care mă simt împlinită şi fericită. Deci am stabilit că îmi place să am blog, să scriu pe blog şi mărturisesc că îmi place să văd că gândurile mele stârnesc reacţii: comentariile cititorilor.

Nu ştiu dacă am spus-o până acum, dar fără comentarii, blogul s-ar asemăna cu o clădire în paragină ori cu un ziar fără cititori. Degeaba mi-aş spune eu păsurile ori mi-aş striga bucuriile dacă nu ar fi nimeni aici şi n-aş avea cui să le împărtăşesc. Când am anunţat că mă căsătoresc, au fost câteva zeci de comentarii ale cititorilor care-mi urau „casă de piatră” [sau de c*cat, dar asta-i altă poveste], când am avut nevoie de un medicament pentru mama, l-am găsit cu ajutorul unor bloggeri care mi-au sărit în ajutor, când am câte o nelămurire şi întreb pe blog, primesc răspunsuri care mă ajută să ies din ceaţă şi tot aşa. Fără voi, cei care comentaţi pe acest blog, nu ştiu dacă aş mai continua să scriu.

Nu mi-ar plăcea deloc să-mi scriu gândurile într-un ziar, pentru că eu iubesc feedback-ul şi ziarele tipărite nu prea mai primesc aşa ceva. Înainte exista poşta redacţiei, rubrică în care se răspundea scrisorilor primite de la cititori. Acum, ziarele tipărite care nu au şi site-uri sunt doar voci care strigă… cui vrea să le asculte.

Viaţa mea este unică pentru că oamenii din jurul meu sunt deosebiţi, pentru că am un soţ lângă care nu am cum să mă plictisesc şi din nou lista ar putea continua, dar consider că am spus destul. Viaţa mea este unică aşa cum este şi a ta. Povesteşte-mi despre lucrurile unice din viaţa ta!

Revista Unicadeschide Clubul Cititoarelor de Bloguri Feminine şi ne invită la un concurs. Fă-ţi un cont pe unica.ro, iar la sfârşitul concursului, cea mai activă cititoare venită de pe blogul meu va primi un premiu din partea revistei Unica. Suntem în competiţie cu alte şapte bloguri feminine şi mi-ar plăcea să am eu tu cea mai activă cititoare!
Succes!