M-am hotărât: începând de azi, nu mai accept să fiu tratată urât de către vânzătoare.
Exemplul 1:
Chioşcul de lângă CEPROMIN [clădirea în care lucrez eu]. Trei sau patru tanti care lucrează pe schimburi. Le ştiu pe toate de şase ani şi nici una, niciodată, nu m-a tutuit, deşi sunt, poate, de-o vârstă cu mama. Eu le vorbesc frumos, ele îmi vorbesc frumos.
Exemplul 2:
Orice magazin unde vânzătoarea are peste 30 de ani. Cer, frumos, ceva. „De care vrei?” sau „N-ai mărunt, că n-am să-ţi dau rest?” aud aproape de fiecare dată.
Vitelor, dacă nu îmi puteţi răspunde folosind pronumele personal de politeţe, aşa cum mă adresez eu, o să vă răspund cu aceeaşi monedă. You don’t respect me, I don’t respect you. Da’ până când?
Cât despre ţigănuşii care-mi cer bani adresându-mi-se cu „taaantiii”… să aştepte până le-oi da eu un ban!
foarte bine faci.
si eu am astfel de vite la unul din cele 3 magazine din zona in care locuiesc. le dau buna ziua, p…. . ele nimic. ma servesc cum ma servesc. le zic multumesc, ele la fel p….. .
am zis : no u’i nimic. nu le mai dau nici buna ziua si nici nu le mai multumesc. in plus, mai bine ma duc la magazinul unde e mai scump si mai departe de casa mea, da macar imi vb frumos, mai glumim …. bla bla. respect.
caprele alea au impresia ca io nu mai am ce manca daca nu cumpar de la ele. da nu se gandesc ca poate din banii mei si ai altor dobitoci (ca mine, uneori) isi iau ele salariul.
eu aveam chetsia asta la persoanele in varsta, care eu la iau cu sarumana, buna ziua, si astea ma reped, cand am dreptate si incerc sa-mi argumentez punctul de veder „ce impertinenta nu mai stiu sa se poarte astia tineri domne” si cu profesorii care cred ca ce zic ei e sfant, si tu tre sa fi usa de biserica da ei pot sa faca misto de tine cand au chef, ca ce dracu, doar au catalog, ti-e frica de ei, nu?
ei bine nu.
mie imi place sa fiu respectos si d-aia ma iubeste femeile (toate);)
Si la chiosc imi vorbesc toate frumos si cand ma ‘tutuie” cate una aia sigur vrea sa se dea la mine
no da, ai dreptate, desi poate ca duamna aia o fi auzit ca la Timisoara lumea e numai cu „ceau” in gura toata ziua (si mai ales noaptea). si am inceput sa ma simt prost ca salutam cu „buna ziua” si foloseam pers 2 plural, asa ca am inceput sa vorbesc si eu la fel ca toti ceilalti. ca daca nu stiu sa raspunda cum li se vorbeste..tre sa te dai dupa ei, ca altfel tot tu te simti prost…