Asta îmi vine-n minte când mă gândesc la blogul Amaliei, o deveancă plecată-n SUA care mai comenta pe fotoblogul meu, atunci când îl aveam. :D
Am stat nişte zeci de minute ca să-l citesc şi mi-a plăcut mult. Sper că şi vouă.
blog my mind
Asta îmi vine-n minte când mă gândesc la blogul Amaliei, o deveancă plecată-n SUA care mai comenta pe fotoblogul meu, atunci când îl aveam. :D
Am stat nişte zeci de minute ca să-l citesc şi mi-a plăcut mult. Sper că şi vouă.
Denisa, mersi!! Sa vezi acum ce telepatie transatlantica s-a produs intre noi! Eram pe blogul tau, ma uitam la ce ai scris si la poze si ma gindeam, cind ajung acasa la Deva ar fi frumos sa te caut sa te invit la un suc/cafea/prajitura, daca o sa vrei si cind o sa poti si tu, pentru ca prin ce scrii sint mereu aproape de casa, stiu o gramada de lucruri care se petrec acolo, imi mai trece putin din sentimentul (neplacut) al departarii. In timp ce ma gindeam la toate astea vad ca apare un post cu titlul „O gura de aer” in care scrii despre…blogul meu si ca ti-a mai si placut! Ma bucur si sentimentul e, evident, reciproc.
Amalia
Wow!
Şi mie mi-ar plăcea să ne vedem! Şi mă bucur că-ţi place blogul meu. Mie-mi pare rău că nu l-am citit până acum pe al tău, era în reader şi de fiecare dată când scriai ceva îmi era ciudă că nu apuc să citesc. Tot bizi, bizi, până azi noapte, când m-am pus pe citit din scoarţă-n [aproape] scoarţă. ;)
Telepatie, clar :)
Atunci aşa facem! Abia aştept. O să scriu şi cum ţi-am descoperit blogul.