Ştiu ce înseamnă să-ţi schimbi domiciliul – am făcut-o de mai multe ori în viaţă, probabil de mai multe ori decât unii dintre voi o veţi face în toată viaţa voastră. Nu mă laud, pur şi simplu aşa a fost să fie, să mă nasc într-un loc şi să mă plimb prin mai multe oraşe până să ajung în locul care acum înseamnă acasă.
Anul ăsta am avut onoarea să cunosc un cuplu simpatic de pensionari care tocmai îşi făceau bagajele ca să plece definitiv în America. Pe holul lung al apartamentului pe care-l părăseau definitiv erau aliniate multe valize mari, şase în total. Fiica lor, care locuieşte de câţiva anu buni în SUA, venise înapoi în ţară ca să-i ajute să-şi încheie socotelile cu ţara în care au stat timp de 50-60 de ani.
Îţi trebuie curaj să o iei de la-nceput într-o ţară străină, zice lumea. Şi eu m-am gândit de câteva ori cum mi-ar sta prin străinătăţi, îndeosebi în zilele calde când pe vecinu’ de lângă îl apucă cheful de ascultat manele, când copiii din faţa blocului îşi dau seama că nu le zice nimeni nimic dacă fac cornete de hârtie şi el suflă peste tot, când chemi poliţia că te-ai săturat de scandal şi ei te anunţă că trebuia să fii amendat pentru că ai solicitat echipajul degeaba… Aşa că nu o dată m-am gândit că aş putea să mă mut în altă ţară. Dar sunt atâtea de rezolvat înainte de a pleca, atâtea aspecte de luat în considerare!
Ei bine, oamenii ăştia au plecat, la vârsta pensionării, nu doar într-o altă ţară, ci pe un alt continent, acolo unde se vorbeşte o limbă pe care ei nu o cunosc, unde nu au alţi prieteni sau cunoştinţe în afară de fiica şi ginerele lor. În schimb, aveau deja restaurantul preferat, pentru că mai fuseseră acolo şi ştiau exact ce le place.
Şi dacă ea stă bine cu sănătatea, el are diabet. Ştiţi cum e cu asigurările de sănătate în SUA şi cu ceea ce asiguratorii numesc pre-existing conditions, adică boli de care sufereai înainte de a-ţi încheia asigurarea medicală – tradus în dolari, asta înseamnă 1.000 şi ceva pe lună, pentru amândoi. Noroc că fiica lor îşi permite să le asigure tot ce trebuie ca să locuiască acolo şi să beneficieze de îngrijire medicală.
Sunt tare simpatici şi mă bucur că i-am cunoscut, mi-au dat încredere că pot face orice, dacă ei, la pensie, au avut curajul să-şi împacheteze toată viaţa în şase valize mari şi să se mute în celălalt capăt al lumii.
Foto: Traveling suitcases, de la Shutterstock
Bravo lor pentru curaj. Toata admiratia!
Trebuie să fii curalos pentru o schimbare de acest gen, zic eu! :)
Toata stima pentru astfel de oameni, pentru care fiecare zi este importanta si stiu sa-si traiasca viata frumos !
Update :) Pensionarii si valizele au ajuns cu bine si s-au adaptat perfect:) Tata a avut si ocazia sa testeze sistemul medical la maxim datorita unor complicatii cauzate de un tratament din Ro dar acum e bine :)
In timp ce maica-mea e inca conectata 100% la stirile din Ro, taica-miu se uita toata ziua la posturile americane la filme cu cowboy :)
Life is good :)
Mă bucur pentru voi. Sper să vă bucurați unii de alții cât mai mulți ani de-acum încolo și încă o dată mă înclin în fața curajului părinților tăi de a se muta half way across the globe!
Da, curajul e cel pe care il admiram ! Bravo lor ca au avut deschiderea de a incerca altceva si alegerea de a fi langa cei dragi care sunt fericiti acolo, nu cei dragi sa vina langa ei, asta arata deschidere si generozitate, invers e egoism.
Wow, asta chiar ca este o provocare pentru oricie. Trebuie sa depui mult efort sa reusesti sa pleci cu tot ce ai nevoie si sa pleci pana la capatul celalalt al lumii. Bine macar ca erau amandoi. :-)