De când am văzut serialul LOST, zborurile cu avionul (puține, câte au fost) nu au mai fost la fel.
În eventualitatea în care există vreo persoană care nu știe despre ce vorbesc, LOST a fost un serial foarte, foarte tare, cu un deznodământ foarte prost, despre un avion care făcea cursa Sydney – Los Angeles când s-a prăbușit în Oceanul Pacific. Ai zice că nu ai cum s-o lungești șase sezoane când toată acțiunea se petrece pe o insulă în mijlocul nicăieriului, dar creatorii acestui serial au avut o imaginație bogată. Mie mi-a plăcut în mod deosebit sezonul în care acțiunea se petrecea în anii ’60-’70. În fine.
Ei bine, de atunci, nu am mai trecut nepăsătoare pe lângă oamenii cu care împart un avion, un compartiment sau vagon de tren, un autocar etc. Uneori îmi fac scenarii în cap, mă gândesc cum aș putea supraviețui pe o insulă pustie doar cu ce am în bagajul de mână (dacă bagajele de cală dispar, dacă rămân în apă?), mă întreb ce au ceilalți în bagaje.
De-asta îmi place să urmăresc pe YouTube clipuri de tipul Ce am în geantă. În altă ordine de idei, mi se pare amuzant cum unele femei, care altfel nu ți-ar arăta nici picate cu ceară ce secrete ascund în poșete, își scot pe masă ori pe pat tot conținutul genții și ți-l arată, pe rând, pe tot. E bine, că află potențialii hoți exact unde-ți ții portofelul. Nevertheless, clipurile în care oamenii își arată conținutul bagajelor mă fascinează și le urmăresc de parcă n-aș avea lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.
Mă uit la oameni. Doamne, pe cursele low-cost cu care am călătorit eu poți să dai de niște specimene… pe tanti mi le și imaginez supărate că nu găsesc nicăieri varză pe insula aia, ca să facă niște sarmale. Iar pe neni bătându-se pentru ultimele țigări și pe micile sticle de băutură.
Altfel, văd că sunt oameni care călătoresc fără ca măcar să se uite la moaca persoanei lângă care își petrec câteva ore în avion, la mii de metri altitudine, într-o cutie din metal care se poate prăbuși oricând.
Voi știți lângă cine călătoriți? Eu la al doilea zbor deja eram atât de curajoasă, încât am ținut-o pe tipa de lângă mine de mână la aterizare, că era speriată rău. Mai zburase o singură dată, până în China. #truestory
Pe mine ma cam doare-n pai’spe de indivizii de langa mine cand calatoresc, si reciproc. Nu ma gandesc c-ar putea sa pice avionul, nu ma gandesc la intarzieri. O singura data am dat de niste turbulente de-am picat ca la montagne-russe pe deasupra Atlanticului, si-am pierdut avionul in Munchen din cauza desteptilor care mi-au aranjat avioanele cu doar 30 de minute layover. Cursa pierduta cu happy end am avut in Seattle, cand mi-au anulat zborul de seara din cauza vremii si mi-au dat bilet la o cursa de dimineata. Returnasem masina la inchirieri, bani si de hotel si de taxi n-aveam, am ramas in aeroport si m-am milogit de un agent sa ma treaca pe standby list pe gratis. Am fost ultimul imbarcat in avionul de noapte, si tot drumul am povestit cu un tip care pierduse zborul si si-a bagat picioarele si-a luat bilet cu $600 ca sa ajunga acasa in noaptea aia.
nu mi`am pus niciodata problema ca o sa cada avionul in care sunt :)) sunt asa sanse mici incat e mai probabil sa mor calcata de o masina pe trotuar. oricum daca mori in accident aviatic esti automat un fel de erou, naiba stie de ce, asa ca macar daca se intampla, ai parte de o reputatie buna post mortem. #macabru :)
daca ar fi sa ma bazez pe ce am in poseta as muri instant, nu am nimic util in caz de supravietuire, doar portofel, chei si celular.
Zbor de 8-10 ori pe an. Cu avionul, nu la propriu :))), dar nu mi-am pus problema asta. In primul rand ca Lost mi-a placut mult mult ca film, in al 2lea rand incidentele aviatice din Europa ultimilor 10 ani le numar pe degete, dar nu in ultimul rand ca incidentele la nr de calatori e cel mai mic la avioane (deci e cel mai sigur mijloc de calatorie) asa ca mai bine ma feresc de masini pe trotuar si de caini :D .
Dar la ferit de hoti sunt deja antrenata din RATB si din metrouri :) dar si de job, … asa ca in calatorii am cateva precautii:
-haine/genti cu buzunar interior, cu fermuar
-haine simple si sport, fara bijuterii, nimic ‘sa ies’ in evidenta
– port minimum necesar cu mine
-iau ceva cash si card si le pun in locuri separate
– am masurile de securitate indicate de banca (nu iau card de credit, cardul la contul curent are in cont numai minimum necesar, exces de bani in tin in contul de savings pe care il accesez doar prin transfer, folosesc card si cont care la fiecare tranfer international ma suna etc etc).
Buna seara, este ceva aparte sa ai ragazul de a urmari comportamentul pasagerilor si sa stiti ca nu discutam doar de cei de la low-cost, mai gasim si la high style :), cred ca tine de fiecare dintre noi sa ne controlam si sa realizam ca in anumite situatii trebuie sa fim mai retinuti.Cam greu insa pentru unii…
Si mie mi-a placut Lost insa am ramas cu alte tare. Oamenii nu se comporta bine in situatii limita. As vrea sa nu am niciodata ocazia sa testez acest lucru, intr-o problema de viata si de moarte.
Buna dimineata, este important sa fim normali, sa ne comportam cat mai confortabil, nu doar in avion, cu toate acestea cateodata parca ne mai enervam pe anumite „caractere” umane, si nu doar la low-cost!