Se întâmpla la începutul anilor ’90, imediat după căderea regimului comunist. O familie de consăteni de-ai bunicii mele, cu care e foarte probabil să fiu într-un oarecare grad de rudenie, se întoarce în vizită în ţară, din Suedia, unde fugiseră, unul câte unul, de „sub” Ceauşescu.
Întâlnirea noastră cu ei, pentru a primi tradiţionala cafea ieftină din ţările civilizate, o ciocolată marca TreiLaZeceMii şi informaţii despre viaţa grea de dincolo de comunism, a avut loc în casa unei mătuşi. În satul bunicii mele, toate vecinele-mi sunt mătuşi şi jumătate dintre locuitori îi spun „nănaşă”, că doar i-a plăcut să se distreze şi a cotizat, în tinereţe, la toate nunţile la care era invitată. Cred, totuşi, că-i era jenă să-i refuze pe cei care o chemau să-i năşească. De-aia cred că „suedezii” îmi sunt oareşce neamuri îndepărtate.
Ei bine, după mai multe ore în care s-a povestit despre fuga din România şi greutăţile întâmpinate până să dea peste câinii cu colaci în coadă despre care se ştie că circulă nederanjaţi de nimeni pe străzile şi trotuarele europene, s-a trecut la masă. La luat masa, mai exact. Iar după masă, ce poate fi mai potrivit decât un somn dulce?
Aşa că suedezii s-au dus la nani, nu înainte de a se lepăda de şosetele cândva albe, pe care le-au azvârlit într-un colţ al holului. I-am auzit, apoi, explicându-i gazdei că ei nu mai vor ciorapii pe care-i aruncă prin casă, pentru că sunt prea comozi ca să-i spele. Oricum, la noi e mai ieftin să-ţi cumperi alţii decât să-i speli! Noi aşa facem. Aşa am aflat eu că în restul Europei umblă câinii cu colaci în coadă.
Într-o epocă în care noi abia descopeream turcismele, adică marfa produsă în Turcia cu minime costuri şi vândută în România la suprapreţ, să te lauzi că îţi permiţi să cumperi ciorapi noi şi că preferi să faci asta decât să-i speli era aşa, o chestie din altă lume.
Acum, că ne-am civilizat şi noi şi am auzit măcar de colectarea selectivă a deşeurilor, mă întreb dacă pe vremea aia exista conceptul ăsta în Suedia. Şi dacă da, nu pot să nu mă întreb încă un lucru: când duceau ei, românaşii noştri deveniţi suedezi, gunoiul la tomberon, în ce container puneau şosetele murdare? În ăla pe care scrie „Bio”?
habar nu am, dar imi doresc si eu o viata de genul asta. sa nu spal niciodata… si sa-mi permit sa le cumpar la loc.
si la mine-n sat bunica-mea e nasa. the godmother of all. si-s ruda cu tot satul. prin alianta si tot e ceva
Faza cu aruncatul sosetelor pe undeva pe jos prin casa e de mare angajament! :-)))
Noh, pai la „Organic waste” daca sunt de bumbac. Sa se faca dintr-insele compost pentru rosiile si castravetii Scandinaviei! Sunt convins ca in ’90 in Suedia se colecta selectiv.
Eu cred ca erau doar lenesi sau n-aveau masina de spalat automata si se duceau la una cu plata, asa cum vedem in filme. Si atunci probabil ca era mai rentabil sa cumpere sosete decat sa le spele
Ca mai toti romanii care se intorc acasa in concediu din occident, le placea sa se dea mari, sub „perdeaua” ca astia n-au de unde sa stie cum e acolo.
Mai ales la tara, lumea se minuna cand ii vedeau cu masini si toale de afara si mai ales cati bani romanesti obtineau pe 100 de dolari.
Acum lucrurile s-au mai schimbat. Nu te intrebi de ce nu mai vin atat de des in „concediu”?
Eu le stiu raspunsul: e mai ieftin in „Tunesia”
si eu arunc sosetele prin casa… la cosul cu sosete mudare :))
Trebuia totuşi să fi verificat dacă nu cumva cioarapii erau răriţi pe la călcâie. :D
Spiep, s-a întâmplat demult, nici nu mai ştiu exact în casa căror neamuri ne-am întâlnit.
denisuca: 1. romani-suedezi nu e totuna cu suedezi. 2. aia cred ca erau ‘protocronistii’ manelelor; 3. parca romanii si nu suedezi ‘erea’ pe ultimele locuri la folosrea apei si sapunului…REGARDS, denisuca