Am un „nas” foarte fin; nu acum, că-s răcită cobză de mai bine de o săptămână, dar în general simt toate mirosurile posibile și imposibile și de multe ori fac tot felul de asocieri ciudate. Mama s-a supărat de câteva ori pe mine pentru că i-am spus că unele mâncăruri gătite de ea miros ciudat.
Nu era vina ei, chiar face mâncare foarte bună, dar am eu un pitic pe creier care face asocieri dubioase. Și nici asta n-ar fi o problemă, dar mai am un pitic căruia îi place bârfa – prin urmare, stă la povești cu ceilalți pitici și apoi mă face și pe mine să pălăvrăgesc vrute și [mai ales] nevrute.
Azi, de exemplu, lăcuiam niște figurine din ceramică și la un moment dat am simțit un miros ciudat. Nu știu dacă lacul sau dizolvantul mirosea ciudat, cert este că m-am trezit zicându-i mamei că simt miros de coajă de banană stricată, vara, într-o baie de spital. Da, fix asta am zis.
Și-acum să mă explic: am fost de câteva ori internată în spital și de obicei primeam banane de la cei care mă vizitau. Cojile de banane erau aruncate la gunoiul situat în baia de lângă salon, iar femeile de serviciu îl goleau doar o dată la câteva zile, dacă nu chiar mai rar. Fiind vară și deci cald, cojile de banane se stricau și emanau un miros înțepător. Amestecat cu mirosul specific de spital, a rezultat un miros foarte specific, pe care l-am reținut.
Și dizolvantul – sau lacul, naiba știe – pe care l-am folosit azi mirosea exact la fel. Ciudat.
Foto: jfgd.wordpress.com
dintre simturi mirosurile sunt in cea mai stransa legatura cu memoria…si da,ai dreptate,spitalul e un loc in care cateodata miroase de uiti cum te cheama
Spitalul si in general spitalele din romania miros foarte puternic ca clor si solutia care se da pe jos de dezinfectat, parca-ti arde caile nazale. Revenind la subiect, eu spre exemplu nu mananc nimic pana nu miros mancarea, asa stiu daca-mi place sau nu, maica-mea-mi spune ca-s obsedat.
ce e ciudat ca de la un simplu miros poti sa cazi din picioare :)
Pe asta o stii?: ” miroase a bara de tramvai”! Trebuie sa o cunosti neaparat pe nevasta-mea. Ati avea multe mirosuri de impartasit.
cateodata, cand ploua,cainii mei miros a gaini oparite. :))
Eu asociez persoanele cu mirosurile. Prietenul meu miroase a paine, mama a ceai de tei si frate-miu a plastic. :D E foarte ciudat…de fiecare data cand simt unu din aceste mirosuri imi vine in minte automat persoana respectiva!
eu uneori fac asocieri dubioase, de genul : are gust de miros de…
cum e o guma de mestecat, care are gust de miros de pipi de pisica. sau azi, carnea din pilaful facut de bunica-mea avea gust de miros de poo-poo facut de pisica mea. dubios rau :))
acu’ vreo cateva zile, intr-un loc 110% imposibil pt astfel de senzatii (nu mai stiu unde, dar cumva pe strada) am simtit miros de lapte proaspat muls. mirosul ala absolut inconfundabil de lapte, vaca si nitel grajd. m-a luat un dor de m-a secat la ficati. tre’ sa-i fac o vizita bunica-mii, chiar daca nu mai are vaca. (mai are grajdu’ :)).
tot bunica-mea, cand ziceam ca ceva miroase ciudat, dar nu reuseam sa identific mirosul, zicea ca miroase „a fi”. (miroase pt ca exista, ceva de genu’). n-am mai intalnit la nimeni altcineva acest concept si nici „mirosul”, din copilarie.
Un vechi prieten, mâncând dintr-o shaworma, a zis că are gust de bordură.