Dismorfofobia, sau în engleză body dysmorphia, este o boală psihică și persoanele care suferă de ea au impresia că sunt sau vor deveni diforme. Dacă toate reclamele, postările și vedetele de la TV și din mediul online nu ne-ar arăta corpuri perfecte, acoperite cu kilograme întregi de machiaj sau, dacă nu-s bani de machiaj, cu filtre foto sau prelucrări masive, atunci nici industria de „beauty” nu ar fi atât de prosperă.
Doar că suntem efectiv invadați cu imagini ale unor corpuri și fețe perfecte și ajungem să credem că dacă avem sânii mici, fundul mare și tenul imperfect, înseamnă că e ceva în neregulă cu noi și trebuie să remediem problema. Și atunci apelăm la operații estetice, tatuaje, implanturi, injecții cu acid hialuronic, machiaj excesiv etc. Etc-ul ăsta conține foarte multe chestii, inclusiv hainele pe care le alegem nu ca să ne fie comode, ci ca să ne ascundă defectele sau să ne pună în evidență atuurile.
Scriu articolul ăsta pentru că de multă vreme privesc stupefiată femei altfel frumoase care au ales să își bată joc de sprâncenele lor, tatuându-le sau vopsindu-le într-un mod care le face să arate oribil. Nu exagerez și sunt sigură că ați văzut și voi acele desene absolut grotești. Ieri am văzut la Lora pe Instagram un story cu niște sprâncene normale și scria că „așa trebuie să arate niște sprâncene tatuate. Dacă nu arată așa, nu vi le mai faceți”. Păi… da! Nici nu mi-am dat seama că era ceva tatuat acolo și îmi pare rău că nu am salvat postarea ca să vedeți despre ce vorbesc.
Wikipedia zice despre dismorfofobie că:
Dismorfofobia este definită ca fiind obsesia sau preocuparea exagerată pentru un defect fizic minor. Persoana afectată arată normal pentru cei din jur, însă nu și în viziunea ei. În literatura de specialitate dismorfofobia se regăsește și sub denumirea de tulburare dismorfică corporală. Este o tulburare de natură psihologică care apare îndeosebi în adolescență și poate avea o evoluție cronică. În majoritatea cazurilor, conștientizarea bolii este absentă și se asociază cu incapacitatea de a funcționa normal din punct de vedere social. Toți cei afectați dezvoltă un delir de referință, se retrag din activitățile sociale, limitează contactul cu alte persoane, considerând că toți le observă defectul comentând la adresa lor, evaluându-i cât mai negativ cu putință. Viziunea deformată asupra corpului lor transformă gândurile în obsesii, iar suferința emoțională este îngrozitoare.
În limba engleză termenul pentru dismorfofobie este „body dysmorphic disorder”. Boala a fost inclusă în DSM (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale) în cadrul tulburărilor somatoforme. Este considerată o afecțiune destul de gravă, asociată cu depresie majoră și cu o rată mare de suicid.
Preocuparea celor afectați vizează, în special, pielea (acnee, cicatrici, riduri tc.), nasul, părul, sânii, buzele, urechile, organele genitale. Incidența bărbați–femei este egală, iar prevalența ar fi cam de 1–2%, ceva mai crescută la adolescenți.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dismorfofobie
Vă rog să fiți atenți că am zis că pare că suferim cu toții de un pic de dismorfofobie, nu că suferiți. Aș vrea să nu mai fie așa. Mi-ar plăcea să mă trezesc în fiecare dimineață și să fiu mulțumită de corpul meu, dar știu că mi-e aproape imposibil. Lucrez cu mintea mea ca să fim mai bine în pielea noastră și în acest corp care ne este gazdă pe pământ, dar nu e ușor. Sunt fericită că nu simt nevoia să tai, să implantez, să modific radical și chiar dacă aș avea foarte mulți bani (și n-am, e OK), tot nu m-aș „tuna” mai mult decât să îmi pun dinți falși, care să nu mă mai doară niciodată. Aproape toate celelalte se pot repara cu exercițiu, hidratare, protecție solară și, în ultimă instanță, cu nepăsare. Că dacă nu te mai stresezi pentru felul cum arată X parte a corpului tău, într-un final poate chiar ajungi să te accepți așa cum ești! 😱 The beauty industry does not like this! 😱
Ce vreau să mai zic: vă rog eu frumos, întrebați pe cineva neutru dacă chiar se vede că nu aveți sprâncene înainte de a vi le mâzgăli. Arătați-i unei persoane care nu vă este prietenă, pentru că e posibil ca prietenii să nu aibă curajul să vă spună înfață, ce vreți să vă faceți la sprâncene, gene, sâni, fund etc. E posibil să faceți mai mult rău decât bine. Sigur, dacă voi vă simțiți bine cu sprâncenele desenate cu markerul, e OK – pentru voi! Pe noi fie ne pufnește râsul, fie ne ia mila.
Foto: Tatuaje sprâncene