Pentru ce plătim noi rovinietă?

Am mers, ieri, pe ruta Deva-Oradea prin Brad – Ştei – Beiuş. Destinaţia finală n-a fost Oradea, ci Ártánd, de unde am luat tutun pentru ţigara noastră cea de toate zilele.

Atât de distrus este drumul, încât aveam impresia că mă aflu pe un drum de ţară sau cel mult un drum judeţean la care nu s-a mai lucrat de pe vremea lui Ceauşescu, nu un DRUM NAŢIONAL, cum e cazul DN76. Oricât de bun şofer ai fi, nu ai cum să ocoleşti toate gropile, pentru că în unele locuri sunt adevărate cratere şi-s peste tot. Iar când pe celălalt sens vin alte maşini şi tu ai ditamai groapa în faţă, e greu s-o ocoleşti. Cu Tata, şofer uber-experimentat, am făcut în patru ore un drum despre care Google Maps îmi spune că ar trebui să-l fac în trei ore şi 10 minute. 

Gropile ca gropile, dar nici măcar marcaje nu sunt pe multe porţiuni de drum. În schimb, rovinieta e obligatorie, pentru că eşti pe drum naţional şi n-ai decât să plăteşti pentru acest privilegiu.

Mă întreb cum se simt străinii care „coboară” de pe drumurile ca-n palmă din Ungaria pe hârtoapele noastre, iar primul mesaj cu care sunt întâmpinaţi la intrarea în ţară este „Rovinieta obligatorie!”. Nu-ţi oferim nimic, dar bine-ai venit, acum plăteşte!

Avea dreptate Sebi: sub indicatorul de la intrarea în ţară care îi informează pe şoferi cu privire la viteza maximă admisă pe drumurile noastre ar trebui să punem şi unul dintre indicatoarele de atenţionare „Drum în lucru” sau „Drum cu denivelări”. Să ştie oamenii de-o treabă.

Altfel… drumurile din judeţul Hunedoara sunt bestiale, exceptând porţiunea din DN7 care ocoleşte Deva, la care se tot lucrează de câţiva ani, dar e tot plină de gropi. Dar în rest zău că noi avem drumuri, nu gropi cu asfalt în jurul lor.

Şi câteva poze de pe drum.

Corbeanca, în asociere cu Rompetrol:

Energizant Rienergy, cu cel mai stupid slogan de la „Hai că se poate!” încoace: „Continuă să continui!”:

Benzinărie Frutti Fresh, numai în judeţul Bihor:

Oradea: