Ieri, onorabilul domn Terteci ne-a căruţat la Poieniţa Voinii, printr-un praf cum n-am mai văzut niciodată pe un drum de ţară. Pentru muzica populară care s-a cântat acolo s-au adunat mulţi pădureni – şi nu numai – dar au fost şi prea multe manele la tarabele unde se vindeau de toate [mai ales kitsch-uri]. Trei tarabe = trei „muzici”. Altfel, a fost frumos.
Poze doar cu artificiile am pus aici. Restul urmează, cândva.
1 thought on “Poieniţa Voinii, 2008”