Anul 2002. Cupa presei la popice. Nu mai văzusem popice decât la televizor, dar m-am înscris în competiţie şi am terminat pe locul I, atât la individual, cât şi pe echipe. Echipa ziarului la care lucram. Pe atunci nu aveam blog, dar încă mai am diploma, medalia şi placheta.
Anul 2012. Grupul de firme al angajatorului meu a împlinit 20 de ani activitate, iar ziarul a împlinit 10 anişori de existenţă. Cu ocazia asta, dar şi ocazia anunţării candidaturii şefei mele la un post de deputat pentru colegiul Hunedoara, firma ne-a invitat la o mică sărbătoare, iar femeile din firmă au putut participa la un concurs de popice.
Am început bine, din prima tură de şase am terminat pe locul al doilea, dar femeile din celelalte două „ture” s-au gândit că e mai uşor să arunce bila pe pistă fără fandare şi alte fandoseli [corecte], ci lansând-o din poziţia asta. Evident că e mai uşor să nimereşti popicele dacă ai o poziţie fixă chiar înaintea liniei albe, aşa că ale mele colege s-au obosit mai puţin şi au înscris mai mult. Eu eram deja obosită în finală şi mi-am zis că dacă tot nu ne arbitrează nimeni, n-are rost să îmi forţez muşchii şi mai mult. Şi tot n-am reuşit să înscriu mai mult de 89 de puncte.
Aşa se face că am terminat pe locul 5. Şi nu am idee cum se simt celelalte concurente, dar eu azi de-abia mă mişc, am cea mai cruntă febră musculară din viaţa mea şi nici n-am câştigat nimic.
Important e să participi? Pe naiba, important e să câştigi, de participat poate să participe oricine.
În altă ordine de idei, după ce-mi trece febra musculară mi-ar plăcea să mai popicăresc. It was fun.
Am jucat şi eu puţin popice acum un an. Ne-a dus profu’ de sprot de la liceu, fiind acolo aproape.
si eu aleg miscarea aia pe centru cu bila n brate, ca daca dau cum ar trebui, imi rup cel putin o unghie (in conditiile in care le am deja scurte)
@demo: Nu-i cazul, pentru că mingile de popice nu au găuri precum mingile de bowling. Şi-s şi mai mici decât cele de bowling.
Nu am fost niciodata la popice. Cred ca aici iti trebuie ceva indemanare ca sa castigi.
Lucram intr-un sat langa Ploiesti, iar firma era gard in gard cu o popicarie care incet, incet ne-a acaparat. De cum ieseam de la serviciu ne opream sa facem un joc. Devenisem destul de buna, dar de atunci au trecut vreo 20 de ani si nu am mai pus mana pe bila. As iesi odata cu prietenii la un joc, sa vad ce mai sunt in stare sa fac. :))