Suntem niște alintați
Disclaimer: am scris textul de mai jos în 2017, într-o agendă, și se pare că nu am mai apucat să îl transcriu online, pe blog. O fac acum, cu mențiunea că viața nu mai e chiar atât de roz ca atunci, am trecut printr-o pandemie, ne bate războiul la ușă, recent ne-a speriat un cutremur mititel... dar per total, tot putem spune că trăim într-o țară sigură, liniștită, mai ales în comparație cu țările vestice, mai „civilizate”. Deci luați ce am scris mai jos cu un pic de sare, eram și eu mai tânără și mai naivă.
Soarta ne-a răsfățat trimițându-ne să locuim într-un colț de lume ferit de catastrofe naturale, unde nu există alerte de atacuri teroriste și – din fericire – nici atentate teroriste și nici războaie.
Așadar, nu avem atentate, politicienii ne supără cu adevărat numai o dată la câteva luni sau la câțiva ani, suntem săraci – dar nu muritori de foame, suntem nefericiți – dar nu în pragul sinuciderii, așa că… ne inventăm noi tot felul de probleme închipuite.
Cum îți dai seama că o problemă este inventată? Când sună așa:
Vaaaai, dar eu nu pot sub nicio formă să mănânc dimineața!
Am încercat toate variantele, toate, produsele de pe piață ca să mă las de fumat, dar nu reușesc!
Nu pot nicicum să mă culc/trezesc devreme!
Eu dacă nu fac x chestie, nu sunt om!
Nu sunt bun de nimic până nu îmi beau cafeaua.
Exemplele pot continua. Sunt sigură că aveți și voi unele, poate chiar personale, pentru că și eu am. Astea, dragii mei, sunt mofturi. Ne alintăm.
Sigur că poți să mănânci dimineața – trebuie doar să deschizi gura și să mesteci. Poți să te lași de fumat – o spune una care a fumat timp de 15 ani și care a trăit mereu cu teama pe care o are orice dependent: că va rămâne fără drog. Cel mai frumos lucru, atunci când te lași de fumat, este senzația de libertate. Nu mai ești dependent de drogul ăla, nu te mai simți legat de mâini, nu-ți mai faci griji cu privire la doza zilnică.
Poți să te culci mai devreme – nu trebuie decât să te trezești mai devreme într-o zi și seara vei fi obosit. Îți va lua câteva săptămâni, poate chiar câteva luni, dar vei reuși să te culci și să te trezești devreme.
Dar… da, sigur că e mai ușor să te plângi decât să faci ceva. Toți o facem. Diferența dintre oamenii de succes, care par că le pot face pe toate, și cei care nu fac nimic și sunt mereu în mijlocul unei „drame”, este că primii FAC LUCRURI, iar cei din urmă VORBESC despre cum NU POT FACE LUCRURI.
Poți să renunți la zahăr – este greu, dar nu imposibil (asta îmi sună și mie, să știți).
Poți să te lași de fumat *points at self*.
Poți să mănânci micul dejun.
Poți să te trezești devreme.
Trebuie doar să faci primul pas. Atât de simplu.
Ah, ce articol-comoara ai tu aici, Denisuca! Ar trebui printat si impartit romanilor, sa il inrameze si sa il tina la vedere. Ne-am invatat sa ne plangem de orice, uitand ca de fapt viata nu este atat de grea precum a altora.
Multumesc ca mi-ai amintit! Maine dimineata sigur nu o sa ma mai vait ca mi s-a racit cafeaua prea repede sau ca cere Onix afara inainte sa termin de baut licoarea magica. :)))
Te pup! Vienela