Prea bun, prea ca la țară

Cred că am mai scris pe blogul ăsta că eu nu cumpăr niciodată produsele Covalact din cauza reclamelor cu Coana Chiva. Dacă n-am mai scris, o fac acum: eu nu cumpăr niciodată produsele Covalact, pentru că nu suport reclamele lor stupide.

Coana Chiva aia este exact vecina venită din Oltenia, care își bagă nasul peste tot și trebuie să le știe pe toate. Are mereu ceva de comentat despre orice și pentru că le știe pe toate, ține să îți împărtășească și ție din knowledge-ul înțelepciunea ei. 

Iar reclama asta, care rulează acum la TV, e de-a dreptul idioată. În loc să-și mănânce brânza, copila o dă vițelului. Da, ți-am luat laptele, micuțule, dar uite, l-am lăsat să fermenteze și l-am transformat în brânză. Here, have some!

Observ că de câțiva ani s-a împământenit expresia: „prea tare”, folosită atunci când ceva este deosebit de interesant. Nu e cool să zici că o chestie e deosebit de tare, trebuie să zici că e prea tare. Problema e că nu se specifică niciodată pentru ce / cine e prea tare. Probabil din dorința de a fi cool și de a vorbi pe limba tinerilor care folosesc această expresie, cei de la Covalact au ales un personaj care îți aduce aminte mai degrabă de o profesoară rea decât de o persoană agreabilă, personaj pe care l-au pus să repete până la exasperarea privitorului că produsele cărora le face reclamă sunt PREA BUNE, PREA CA LA ȚARĂ! 

Adică tu, orășean tâmpit, nici măcar nu ai merita așa ceva, brânzeturile și produsele lor lactate sunt mult prea bune pentru tine. Dar csf ncsf, dacă le găsești în magazine, poți să le cumperi, no, treacă de la ea, Chiva, că e de treabă, când vrea.

Bleax.